Între damnare și purgatoriu

Forțat de propriile-mi limite existențiale, am învățat să confer oricărui final, doza de fatalitate, necesară pentru a supraviețui, fiecărui nou început. În fapt real, am acceptat provocarea de a iubi tot ce mi se refuză. DUMNEZEULE! Deși nu mai ai chirie în mine de ceva vreme, nu pot să te ignor în totalitatea sentimentelor și rațiunilor mele. Te-am ucis de mult, bucată cu bucată ca pe un lepros, aruncându-te cu fiecare iubire ratată. Nevinovat prin definiție, aflându-te de la editorii tăi - reduși la canonizatele tăceri -, perceptându-te și acceptându-te ca pe definiția iubirii, ai sfârșit undeva, în întunericul vestigiilor tale dominate de cupole, vitralii mici și slujbași nedemni de TINE. Acolo nu mai am acces, și nici nu am speranță. Și dacă ai rămâne încă milioane de ani între noi, nu voi fi decât un străin, rătăcind singur pe drumurile tale. Am obosit să deosebesc binele de rău. Poate cineva să îmi arate calea? Întreabă și TU prin împrejurimi de mine: vei afla că sunt ciumat. De toți damnat . Dar TU ar trebui să cunoști toate acestea. Nimic nu îți este străin. Ce mai poți TU oferi? Plictiseala zilnică a fericirii!? O digestie tihnită în amurgurile existențelor noastre!? O rutină care ne roade afectul până la os!? La ce osândă ne-ai condamnat atunci când ne-ai oferit libertatea spriritului!? Marea realizare a lui Lucifer, a fost să convingă omul că nu există! Și pe mine m-a convins de mult că nu există! Dar TU, cu toate superbele tale realizări, ne lași pradă agoniilor noastre, ca să ne convingi de existența ta, să ne încerci credința în TINE! Sunt convins că te-ar încânta să ai o catedrală în fiecare dintre noi, unde să ne putem odihni împreună, să propovăduim iubirea pentru aproapele nostru. Dar iubirile mele? Eșecurile mele? Neîmplinirile mele? Cunosc răspunsul. EU sunt vinovat de tot ce mi se arată. Nimic nu este întâmplător. Nu există coincidențe. \"Þi-am dat de ales!\". \"Am creat liberul arbitru!\". Mulțumesc. Pot refuza ultima TA ofertă? Dar ultima TA iertare? Cândva, spre amuzamentul societății, vom încerca o reconciliere. Când!? Probabil, când vor face crinii bordel (spunea Cioran), sau mai curând. Până atunci, ai TU grijă de semeni. Cu mine, își pierd timpul îngerii.