Florin Hălălău

Numărul deținutului tot scoate capul (așa cum îi dor oasele pe bătrîni cînd se schimbă vremea), apare pe piele și pe simțuri ca un leit-motiv ironic.

cînd imponderabilă plictiseala plutește prin cameră, cînd resemnată seara coboară în absență și iar de la capăt

totul striga în urmă harta din colț urma lăsată pe zid conturul cenușa poemelor risipită

Pata de lumină se lățea soarele făcuse de două ori înconjurul străzii (de legea lui Copernic parcă nici n-auzise) se învîrtea nebunește reflectat în ochii ei ca pata de ulei răspîndind

Vîrful crestat al luminii Mai sfîrtecă Pe zidurile vechi Hărți dispărute Sub iarba grea A cîmpiei Trecute.

Am aflat despre poezia lui Iustin Panța din primul lui volum, „Obiecte mișcate”, apărut la Editura Eminescu în 1991. Cartea luase premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Ceea ce m-a frapat de

Bucuria și miracolul nașterii, bucurie albă ca flacăra de gheață înflorită la geam, desen arhaic cu dragoste jună și brad.

Picioarele înfipte în caldarîm ca tulpinile unor rădăcini uriașe, mișcare absentă cum zborul în gînd, crescută din piatră statuia lumii în așteptarea deciziei.

lîngă tine un castel de hîrtie atît de aproape că îi simți tremurul (de aceea nici nu poți să te miști s-ar nărui la prima atingere) eu sînt în spatele tău n-ai cum să mă vezi.

Mare acoperită cu iarbă Cîmpia ta Îmi aleargă prin sînge, Șes unduind de valuri Umplîndu-mi sufletul Cu chipul tău Binecuvîntat.

Un nou album semnat de Alexandru Andrieș a devenit o obișnuință a fiecărei toamne. Anul acesta nu face excepție de la regulă. A apărut “Blues Expert” din colaborarea firmei de producție “Black Crow

mi-e tine cînd te văd rîzînd cu burta plină de cuvinte la soare curgîndu-ți cărțile din degete cu tot cu coperți pe nerăsuflate

Grădinarul ne lovește Peste aripi Cu bastonul negru Cînd unii dintre noi, Larve muribunde Încearcă Pentru o clipă Să se creadă fluturi.

Straniu, Dar timpul se uita Mereu înapoi Părînd a căuta ceva Sub talpa gîndului Ce plutea între noi.

amprenta văzută ca prin lupă în picătura de ploaie felul cum îți aranjai părul și cum deodată te-ai tăiat la mînă sîngele tău nu curgea era ca un abur

nu încercați să înțelegeți ceva din ceea ce scriu nici măcar eu așa-zisul autor nu-mi înțeleg scrisul comunic cu mine doar prin semne

Prin geamul tăiat drept Lumina cădea întreagă Umplînd cu lună Aerul tău rafinat, Pe cînd Ascunsă în fosă Orchestra de îngeri Cînta uitată Un blues.

Agățat De colțul nopții Abia strecurate În spatele Orizontului îngust, Mă luminam De ziuă Sub umbra palidă Și singură A tăcerii.

Sub stiva inertă de fraze fetide ce zac în derivă, les oeuvres choisies mutilate de ochiurile din ce în ce mai dese ale anilor.

copiii lumii doresc pacea o privesc lacom cu nasurile turtite de geamul murdar al vitrinei pacea zîmbește rușinată printre îngerași de gips vecinătatea lor o coboară în derizoriu mai ceva ca