FCflorin caragiu
Verificat@florin-caragiu
Bucuresti
„dragostea uită izbânzile”
"cei ce umblă în frumusețe, cândva în frumusețe vor reînvia" (Rainer Maria Rilke) http://florincaragiu.blogspot.com/ http://revistasinapsa.blogspot.com/ http://florincaragiu-blogdeprezentare.blogspot.com/ Data nasterii: 10 iunie 1969 Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993. Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005). Absolvent al Facultatii de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mădălina: nu știu, poate vin din alt mediu, dar a deduce sincer sa fiu nu mi se pare prea academic, mi se pare ca a intrat oarecum in limbajul comun. se poate totusi sa ai tu dreptate. mersi frumos pentru vizita. si nu e vorba despre un trup cusca ci de altceva mult mai frumos: trupul e al tau in masura in care nu e al tau, in care intrupeaza ceva ce depaseste pana si inteligibilul.
Amalia: da, ai sesizat frumos miza diferentei si miscarii ca trecere in altceva... multumesc pentru trecere.
Amalia: da, ai sesizat frumos miza diferentei si miscarii ca trecere in altceva... multumesc pentru trecere.
Pe textul:
„in-out" de florin caragiu
0 suflu
Contextmi-a plăcut degajarea care răzbate din versuri, o trecere elegantă, o reverie contemplativ-creativă care înșiruie gândurile și stările pe firul unei respirații între infinitul mic spre infinitul mare. topologia spațiului-timp poetic apar găuri și lipiri care dau narațiunii poetice acel aer de neprevăzut și prospețime prielnice spiritului poetic. în plus apare aici pe bună dreptate un suflu de uimire și împăcare cu lucrurile care dă o senzație de pure morning.
Pe textul:
„și mîine vom dormi împreună" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextDane, tu ai dreptate, insa am pus aici un raspuns al Pr. Ghelasie, si nu mi s-a parut ok sa scriu schimbul ultim de cuvinte ca si cum ar fi ideea mea, e reprodus si nu am stiut cum sa sugerez mai bine filiatia. Multumesc pt vizita.
Cezara: multumesc pentru urmele trecerii pe aici
Cezara: multumesc pentru urmele trecerii pe aici
Pe textul:
„singularitate" de florin caragiu
0 suflu
Contextfoarte interesantă și cursivă prezentarea, ea însăși o poveste despre o poveste despre o poveste... atrage și solicită la lectură, e clar că tbuie să îmi fac rost de ea, mersi.
Pe textul:
„Povestea unui cloșard" de Serban Axinte
Recomandat0 suflu
Contextmulțumim pentru intrarea în hora acestor versuri :) și semnul stimulator. Și eu te citesc cu interes, chiar cand nu las semn din cauza timpului foarte strans cu usa.
Pe textul:
„matrioska" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextrăvășitor de frumos se înlănțuie totul spre o vedere dinspre dincolo de limite care apasă pe suflet cu blândețe, cu acea detașare a \"muritului îndeajuns\" ce adună cele risipite în lume într-o poveste. Viața respiră între acoladele unei iubiri care a consumat viața pentru sine și trăiește din viața pentru alții, din vorbirea cu Dumnezeu în care timpurile se așază în straturi translucide.
mi-e greu să citez ceva, textul e foarte dens și filonul emoțional atent distribuit în formele estetice.
as remarca totusi:
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
mi-e greu să citez ceva, textul e foarte dens și filonul emoțional atent distribuit în formele estetice.
as remarca totusi:
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
Pe textul:
„la capătul drumului sunt eu cea lividă. interferențe" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextși mie mi se pare un text bun, sugestia e puternică și tensiunea dramatică e bine dozată. mi-a venit în minte, uitându-mă la textul tău, și nu știu dacă greșesc, e doar un gând, că apelul la generalizare deși pe moment intensifică sugestia, totuși o poate slăbi
uite aici când spui \"nu scapă nimeni niciodată\", contrastele estetice ale dramei concrete par că se estompează, oare greșesc?
e de reflectat dacă scade sau crește sugestia în momentul în care ar lipsi această sentință
oricum e bine că nu închei aici și finalizezi cu un sentiment de propagare a undei în regnul subiectivității și un ultim vers remarcabil
\"lumina îți apasă dureros orbitele\"
uite aici când spui \"nu scapă nimeni niciodată\", contrastele estetice ale dramei concrete par că se estompează, oare greșesc?
e de reflectat dacă scade sau crește sugestia în momentul în care ar lipsi această sentință
oricum e bine că nu închei aici și finalizezi cu un sentiment de propagare a undei în regnul subiectivității și un ultim vers remarcabil
\"lumina îți apasă dureros orbitele\"
Pe textul:
„vin vremuri crunte pentru animalul acesta" de claudiu banu
0 suflu
Contextse poate să ai dreptate cu continuatul acelei imagini, vom mai vedea, până la hârtie mai e drum :) mulțumim frumos, Silvia, pentru vizită si semn
Pe textul:
„matrioska" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextnu știu ce să zic, nu aș spune frustrare, ci tensiune dramatică a existenței, pe de altă parte întoarcerea la sine e o rămânere în taina alterității, și incompletitudinea e semnul unui potențial de chip inepuizabil.
Pe textul:
„matrioska" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextmulțumim pentru cuvintele de apreciere, pentru un autor e o bucurie să redescopere textul în ochii lectorului, mai ales în cazul unei priviri de profunzime.
Pe textul:
„matrioska" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextmulțumesc frumos pentru incizia făcută în carnea poeziei :)
Pe textul:
„poe m scurt circuit" de florin caragiu
0 suflu
Contextmă bucur că ai remarcat lovirea, zgâlțâirea, ca sa glumesc un pic, conform legii lui Murphy, mereu lipsește câte ceva când ceva iti iese :)
mulțumesc pentru trecere, m-am bucurat.
mulțumesc pentru trecere, m-am bucurat.
Pe textul:
„poe m scurt circuit" de florin caragiu
0 suflu
Contexto construcție interesantă, sincer să fiu și eu aș fi renunțat la partea \"ale podului palmei\", \"mâinile ei cu lumini încastrate în crăpăturile negre\" mi se pare suficient. Poate și o renunțare la cuantificatori când se poate, de exemplu, \"îți aduceau dimineața soarele iar seara luna\". nu prea înțeleg cum vine \"te-ai obișnuit să crezi că degetele sunt în număr par
la mâna cu care îi luai dreapta i-o sărutai\". deci nu mi-e prea clar cum se leagă propozițiile ca sens.
Mie mi se pare per ansamblu un text remarcabil, in care se creeaza o buna sugestie prin pendularea între paritate ca semn al alterității prezente și semnul lipsei, plecării, al alterității mutate. o punte e chiar \"mâna întinsă.
peste sufletul mamei\". o punte care indică spre fața ascunsă a absenței.
un poem cu un melos bine conturat.
la mâna cu care îi luai dreapta i-o sărutai\". deci nu mi-e prea clar cum se leagă propozițiile ca sens.
Mie mi se pare per ansamblu un text remarcabil, in care se creeaza o buna sugestie prin pendularea între paritate ca semn al alterității prezente și semnul lipsei, plecării, al alterității mutate. o punte e chiar \"mâna întinsă.
peste sufletul mamei\". o punte care indică spre fața ascunsă a absenței.
un poem cu un melos bine conturat.
Pe textul:
„nimeni nu s-a întors să-i spună. requiem dincolo de unghii" de Plopeanu Petrache
0 suflu
Context\"o zi, pe care o înghițim fără apă, ca pe o durere\" - minunat vers, mulțumesc pentru semn.
Pe textul:
„poe m scurt circuit" de florin caragiu
0 suflu
Contexttext bun. problema spațiului e rezolvată prin apelul la ludic. jocul însă are aici regulile lui, pereții lui despărțitori, uneori de o fragilitate cuceritoare ca o invitație la numire
Vrei să te dai cu capul de pereți,
Dar ei se dărâmă la prima atingere,
Sunt prea firave zidurile acestea pe care le-ai ridicat între numele tău și celelalte
în continuare e delicioasă originalitatea felului de a spune că dragostea faca să se resoarbă în fond detaliile și structurile secundare - o resorbție în fond ce actioneaza ca o luminare in plus a chipului
Atâtea minunății în jur…
Toate șmirgheluite de dorul meu abraziv de absolut,
Toate uitate îndată ce-am găsit ceva despre tine.
excelent și finalul, cu un vers remarcabil
Îți risipești frumusețea pe miile de chipuri
și molipsitor prin panorama oferită de metereze.
Vrei să te dai cu capul de pereți,
Dar ei se dărâmă la prima atingere,
Sunt prea firave zidurile acestea pe care le-ai ridicat între numele tău și celelalte
în continuare e delicioasă originalitatea felului de a spune că dragostea faca să se resoarbă în fond detaliile și structurile secundare - o resorbție în fond ce actioneaza ca o luminare in plus a chipului
Atâtea minunății în jur…
Toate șmirgheluite de dorul meu abraziv de absolut,
Toate uitate îndată ce-am găsit ceva despre tine.
excelent și finalul, cu un vers remarcabil
Îți risipești frumusețea pe miile de chipuri
și molipsitor prin panorama oferită de metereze.
Pe textul:
„îngeri mici cu rău acut de înălțime" de Andrei Lucian
0 suflu
Contextmi se par cuceritoare a doua și ultima strofă, de o gestualitate f. expresivă, cinematografică, prima dintre ele cu o dezinvoltură de mit urban, ultima cu acea luciditate asupra disipării, ambele animate de o fascinație a dragostei ce transpare prin paravanele disimulative ale detaliilor realităților imediate.
oricum, e cert că în versurile tale lași o bucățică de inimă.
oricum, e cert că în versurile tale lași o bucățică de inimă.
Pe textul:
„nu sunt nici eu puternic" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextîmi place cum faci trecerile, parcă întinzi culoarea, uite ce frumos
e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo
- e plin orașul de hârtii prin care trece soarele
după care vii cu tehnici picturale de cuțit
parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă
vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus
aș cita întreg textul
sincer să fiu mie mi se pare foarte bine gândită și așezată ca întreg poezia, sunt și niște reveniri care leagă ca un liant părțile, apoi e o neliniaritate de grădină japoneză în care detaliile se așază zic eu cu rost estetic, germinarea derulată pe repede, dublează năucitor o stare-nălucire interioară care predispune la un salt, retenția din final fiind pragul lui.
e-atât de subțiată inima-n locul acela că se vede prin ea până dincolo
- e plin orașul de hârtii prin care trece soarele
după care vii cu tehnici picturale de cuțit
parcă vine primăvara cu mâna pe-un cui de grenadă
vor ieși toate florile cu tulpinile-n sus
aș cita întreg textul
sincer să fiu mie mi se pare foarte bine gândită și așezată ca întreg poezia, sunt și niște reveniri care leagă ca un liant părțile, apoi e o neliniaritate de grădină japoneză în care detaliile se așază zic eu cu rost estetic, germinarea derulată pe repede, dublează năucitor o stare-nălucire interioară care predispune la un salt, retenția din final fiind pragul lui.
Pe textul:
„Femeie cu ac de patefon" de Cristina Sirion
Recomandat0 suflu
Contextpune si tu mai multe poezii mici cap la cap si vezi ce iese, nu e rau deloc
de exemplu
gândul meu se pierde în tine ca într-o peșteră
afară începutul cuvântului.
cine măsoară lungimea inimii cu aripi de clipă?
lanțul e surd, clopot în mine respiră taine.
în mine se naște un trup
nu-l pot atinge – e trupul lui.
cine sunt eu? somnul îmi sapă din trup margini de lume
jocul luminii întreabă uitate iubiri
veșmintele morții răspunsuri... prin ochiul deschis
tăcerile curg nașterea clipei.
o casă în cerc apoi un cerc într-o casă.
și doar cuvintele dezmembrate
mereu la un pas în urma iubirii.
se scutură drumul și tace.
ce zici?
de exemplu
gândul meu se pierde în tine ca într-o peșteră
afară începutul cuvântului.
cine măsoară lungimea inimii cu aripi de clipă?
lanțul e surd, clopot în mine respiră taine.
în mine se naște un trup
nu-l pot atinge – e trupul lui.
cine sunt eu? somnul îmi sapă din trup margini de lume
jocul luminii întreabă uitate iubiri
veșmintele morții răspunsuri... prin ochiul deschis
tăcerile curg nașterea clipei.
o casă în cerc apoi un cerc într-o casă.
și doar cuvintele dezmembrate
mereu la un pas în urma iubirii.
se scutură drumul și tace.
ce zici?
Pe textul:
„text umoristic(?)...." de ioana matei
0 suflu
Context