Poezie
și mîine vom dormi împreună
pure morning
3 min lectură·
Mediu
[]
cîteva lucruri pe care le fac atunci cînd
mă plictisesc:
despic firul ierbii îi caut inima o palpez o
storc de rouă o beau viața ei trece în venele mele
mai desenez o cameră din casa cu ziduri de carne și acoperiș
de țiglă
casă unde voi locui cînd nu voi mai fi
bătrîn
visez că dorm într-o peșteră
bat cu o coadă de mătură în tavan deasupra
am niște vecini castani care-și învață copiii
să cadă
iau aerul cioplesc din el o corabie cu care plutesc
pe urmele unui vis mai alb ca Moby Dick
încalec pe trupul somnului și gonesc pînă
la porțile lunii
să anunț că s-a întors dimnineața
cîteva lucruri pe care le fac atunci cînd nu mă plictisesc:
îmi las barba să crească în ea își va face cuib
o pasăre verde
pun os lîngă os și-nvăț să merg printre
crăpăturile zilei
prepar ceaiuri care vindecă orice rană
mă gîndesc ce nume îi voi da copilului meu
și
la final
împart lumea în pătrățele
[]
astăzi
mă voi opri doar la cîteva lucruri simple
voi mînca o felie de pîine am s-o mestec ușor să
nu tulbur drumul ei către locul în care se duc
toate pîinile cînd și-au împlinit
creșterea
apoi
voi merge în ocico n-am mers niciodată îmi place să cred
că e un tîrg mare unde oamenii vînd fostele rămășițe
din fostele vieți
e ziua cînd fiecare e mai bogat cu un om
voi zîmbi unui străin eu nu prea cred dar cineva
mi-a spus că în zîmbetul meu încape o fereastră
cu soare cu tot
încă un lucru simplu
cu mîinile mele învăț să mă joc le spun să cuprindă
pămîntul dacă nu mai rămîne loc de nimic atunci
fiecare om duce o lume pe brațe dacă
mai rămîn spații goale atunci eu mă ascund
în cei care duc lumea pe brațe
adorm mulțumit m-am convins
lumea
e un cireș în care timpul ne coace pe toți
unii rămîn cu urmele noastre pe buze alții
pe mîini oricum nu contează că
e amar sau altoit trupul are mereu
aceeași carne
doar sufletul o să-l îngrop ca pe un sîmbure
din el vara viitoare copilul meu va mușca
uimit că e dulce
va întreba mami ce fruct e acesta mai vreau
apoi
își va murdări obrajii cu poftă
viață
[]
fiecare lucru își are timpul său așa cum
scoarța răbdătoare își ascunde
nervurile
nu mă lua în seamă sunt puțin obosit de atâta drum
din mine-au rămas două cuie pe care-ți așezi hainele
și un degetar
cu el bat la ușa trăirilor tale
niciodată n-am să înțeleg de ce
bărbații inventează nume cînd lipsește un trup
e felul lor de a dormi singuri cu plapuma trasă până la gură
nu ți-ai dorit niciodată să fii copil și să crezi iar în povești
să crezi că te dai de trei ori peste cap și vezi
ce se întîmplă în oameni
m-am săturat să vâslesc fiecare zi
un fel de caron cu luntrea în spate
dă-mi un singur bănuț
și te voi trece prin gânduri
aș vrea să-ți pot spune mai multe dar gurile noastre sunt pline
de așteptări țărâna în care ne vom întoarce
împăcați cu îngenunchierea
uneori
închipui trupul meu aplecat peste tine respirația ta mă umezește
e bine așa
o simplă oglindă care-ți arată că încă
pulsezi
și dacă dumnezeu ne-a unit
nicio absență nu ne desparte
066.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 567
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 91
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “și mîine vom dormi împreună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1776686/si-miine-vom-dormi-impreunaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPPartea aia mi se parea si mie ca nu suna bine. Oricum am sco-o de tot. Multumesc de semn.
0
TDam citit cu plăcere. îmi place siguranța în exprimare
și finalul deosebit
\"și dacă dumnezeu ne-a unit
nicio absență nu ne desparte\"
stimă și considerație,
teodor dume,
și finalul deosebit
\"și dacă dumnezeu ne-a unit
nicio absență nu ne desparte\"
stimă și considerație,
teodor dume,
0
EPMultumesc de semn, si mie imi place finalul:).
0
FCDistincție acordată
mi-a plăcut degajarea care răzbate din versuri, o trecere elegantă, o reverie contemplativ-creativă care înșiruie gândurile și stările pe firul unei respirații între infinitul mic spre infinitul mare. topologia spațiului-timp poetic apar găuri și lipiri care dau narațiunii poetice acel aer de neprevăzut și prospețime prielnice spiritului poetic. în plus apare aici pe bună dreptate un suflu de uimire și împăcare cu lucrurile care dă o senzație de pure morning.
0
EPOnorat de apreciere. Da, pina la urma e vorba de reverie, de impacarea cu lucrurile.
0
sa ne biciuesti cu mai multe poezii una si una
trumaose aceste lucruri pe care le faci tu
si cand esti bun si cand esti rau :)
bantui pe aici poetule cu poezia ta
si e frumos cand te prindem
ps
îmi spun că voi înmulți pîinea și peștii ca...
in loc de \"să hrănesc toate tăcerile\"
as cauta altceva
atat
un cetitoriu cat se poate de atent
emir