florin caragiu

Nu este revoltă, ci o panoramă a momentelor cand ma complac in uitarea de Dumnezeu.
cu drag, F.

te mai astept, cu drag.

ioan: distrugand natura, conducatorii luminati ai omenirii incep sa vada ca isi taie craca de sub picioare, dar taie in continuare fiindca nu se mai pot opri... apoi daca nu mai taie asa rau la ei in tara, taie in africa, asia si romania, uitand ca e o singura craca pentru toti si dezechilibrul ecologic se rasfrange asupra intregii planete. Asa ca intrebarea este: poti fi sanatos intr-o lume bolnava? Cu drag, F.

valeriu: multumesc pt cuvantul scurt si cuprinzator.

cu drag, F.

elena, valeriu: nu trageti in pianist, face si el ce poate. hapciu! mai sa fie! :)

cu versul fluturand pe catarg, strabatem mnarea vietii in cautarea iubirii... e o aventura unica :)
cu drag, F.

nu sunt trist, Elena, dimpotriva. Cand am descoperit cat de mult ne iubeste Dumnezeu, am realizat cat de trist eram atunci cand ma aratam plangacios, razgaiat si simandicos in relatia cu Dumnezeu. Caci Dumnezeu este Treime de Persoane, este viu, nu este un concept, asa cum noi oamenii nu suntem niste simple entitati conceptuale pe care le manipulam dupa fantezia noastra. \"Conceptului de Dumnezeu\" i se aplica de unii si de altii o chirurgie plastica, lui Dumnezeu in persoana, insa, nu. Pentru mine e interesanta relatia vie...
Cu drag, F.

valeriu: stai linistit, nu o prind, ca e iute si nu se lasa prinsa :)
cu drag, F.

stefan: ma bucur sa ciocnim un pahar de vers din butoiasul cel vechi si plin... :)
Cu drag, F.

nu mai avem nimic de strâns ne-a putrezit timpul
trecem lent printre gliale
ne este lehamite și de pământiul apelor
căzute la nesfârșit peste gropi

o introducere in starea de limita in care pamantul si apa se reunesc intr-o stare de haos, mediu vascos, subliminal al umbrei.

vezi Doamne cum stăm și ne dezlegănăm copiii
de soartă

dezleganarea continua procesul de metamorfoza regresiva spre memorialul abisal

această magmă prea roșie din noi
prelinsă până la neputință
cheamă iar disperare prin urlet

apa si pamantul devin in acest descensus ad inferos magma, stare de tensiune sfasietoare ce tinde spre descatusare, spre o eruptie in gest si constiinta. Rosul magmar simbolizeaza pacatul, pulsiunea al carei sens a fost pervertit si adus in opozitie cu constiinta, dar si sansa unei eliberari sau transmutari a orientarii in iubire.
Culoarea rosie in Egiptul antic simboliza bivalent pacatul si iubirea (rubedo).

câtă pierdere
din ce blestem ne-am născut?

constiinta descopera nigredo, blestemul pacatului, devenit lege, imutabil prin simpla constientizare. Pacatul ca refulare/reprimare in inconstient a chipului lui Dumnezeu, iar legea ca hotar al mortii/trecerii la conditia harului, spre regasirea chipului pierdut.

am putea să fim blânzi
simplu trecând crucile de la unul la altul
ca pe cărămizi însă
e prea mult pământ în noi
nu ne putem construi moartea atât de timpuriu

bunatatea e cruce pe inima, se spune. Crucea indica actul de despresurare a fiintei, de degajare a dualismului contrar, si reconciliere a opozitiilor prin descoperirea chipului/sinelui ca adapost al alteritatii. Dualitatea forfecanta, contrara e dizolvata in gestul de asumare a celuilalt in iubire. Aceasta trecere cere o pregatire/o cladire de substanta, o asimilare a conditiei de daruire, caramida fiind simbol al pamantului calit in cuptorul harului.
Prin asumarea crucii, alteritatii, incepe miscarea de metamorfoza progresiva, asimilarea/restaurarea in constiinta a chipului din adanc.

și plouă Doamne cât pentru încă o desprindere
din neluminarea căilor

ploaia isi descopera acum sensul de cufundare/botez in moarte, ploaia ce vine mereu de sus arata miscarea initiatoare transconstienta, initiativa divina continua, pe tot parcursul imersiei spirituale. Daca la inceput era receptata in starea maloasa, amestecata, nedesprinsa de sine, a glialei, acum se limpezeste ca initiativa divina, cu sens de desprindere din conditia gravitationala egocentrica, si transfigurare in lumina.

ce lapte să mai bem când doar veșnicia e albă?

laptele simbolizeaza memoriile originilor, care nu se mai asimileaza de acum prin regresare, ci prospectiv, prin impartasire, prin pregustarea vesniciei, care este chipul desavarsirii.

cu drag, F.

\"Sunt eu în cădere sau cerul
a mai înălțat o treaptă
pentru că prea de sus mă lovesc mirările\" - excelent.
Mi-a placut si axa trup - scoica, ce sugereaza o nevoie a cuvantului-trup de un spatiu acustic/receptor special, si spontaneitatea schimbarii de cadru spatial si temporal. De asemeni, luciditatea sau aterizarea/aselenizarea din final.
Mai trec.
drag, F.

valeriu: ma bucur sa te revad... m-ai bagat in ceata cu ultimele doua \"versuri\" ale comentariului :)
cu drag, F.

elena: peripetia regelui Nabucodonosor din Cartea Proor. Daniel m-a fascinat mereu prin incarcatura ei de o intensitate maxima a experierii mortii si invierii mistice, iradiind o bogatie de semnificatii.
cu drag, F.

într-adevăr, lacrimile sunt oaza din deșertul existenței, din care se hrănește iubirea ce mai pulsează în rădăcini.
Lacrima spala privirea de umbra, pentru a străbate distanțele \"în căutarea chipului pierdut\". Frumos și sensibil. Cu drag, F.

o lupta inegala intre taria vitala si picurarea lenta a clipelor cu infuzia ei de slabiciune... paradoxal, puterea duhului in slabiciune se desavarseste... firul vietii se infasoara lent si ireversibil pe un alt mod de existenta... Un sonet cu o incarcatura aparte. Cu drag, F.

valeriu: Apropo de semnul intrebarii, e sinteza dintre cerc si linia dreapta, dintre un parcurs circular, de invaluire, care insa nu se inchide ci se incheie cu un sprint in linie dreapta. Incotro? Spre punctul in care se concentreaza toata greutatea intrebarii. Ma bucur ca ti-a trezit interesul.
Cu drag, F.

Spaima vine din urgenta de a semna de primire, de a da ceva din fiinta ta, daca nu cumva pe tine insuti, pentru a primi darul. Primirea darului nu e cu totul pasiva. Cere o participare care nu se reduce la o \"semnatura\" instrumentala, ci cere o \"semnatura\" cu iubirea insasi.
Cu drag, F.

Transplantul, darul trezeste intrebarea asupra fiintei. Cand descoperi parte din tine mutata in celalalt, are loc spargerea cadrelor fixe, incremenite ale imaginii de sine.
In acest moment intuiesti transcendenta chipului tau fata de propriul contur, straluminat de scanteierea chipului lui Dumnezeu.
drag,

sterge urmele versurilor, deci, strengara, ca sa arate ca fiecare drum scaldat de valul inspiratiei e un poem unic, irepetabil... :)
cu drag, F.

elena: iubesc, deci exist! Am impresia ca abia atunci cand te simti parte si litera si armonie in trupul mai mare al vietii, incepe sa curga prin tine cuvantul ei. Si simti chemarea spre deschiderea si innoirea firii prin har.
Cu drag, F.