Poezie
Fenomenologia iubirii
Perspectiva inversa
1 min lectură·
Mediu
El construiește mereu de sus în jos.
Este felul lui unic de-a lăsa lucrurile să grăiască.
Fără contraforți de idei, fără cofraje de gânduri,
creează liber, în gol, poemul asimetric și singular.
În trăsături neregulate, în ritmuri potrivite grăbit
și planuri ce nu se-ntretaie în unghi drept,
cu sensuri în pante diferite și cupole necirculare de imagini.
După severu-i canon
construiește arhitectura poemului unic,
până ce trupurile albe ale cuvintelor
se îmbrățișează și își pierd greutatea.
Pe palmele lor, fără a crește măsurile -
multiplicate după măsura propriului trup -
el lasă să coboare, imponderabil, poemul.
Îi dă drumul să lunece pe timpanul simțirilor,
să reverbereze-n încrucișarea metaforelor,
să-și arcuiască în gest un imperceptibil fior.
Apoi taie în carnea-i ferestre, prin care lumina
intră oblic, îl modelează, irumpe în ochiul deschis,
se refractă, se răspândește, se repliază, îl locuiește.
El construiește mereu de sus în jos.
Este felul lui unic de-a lăsa lucrurile să grăiască.
023.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Fenomenologia iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/181859/fenomenologia-iubiriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCelena: iubesc, deci exist! Am impresia ca abia atunci cand te simti parte si litera si armonie in trupul mai mare al vietii, incepe sa curga prin tine cuvantul ei. Si simti chemarea spre deschiderea si innoirea firii prin har.
Cu drag, F.
Cu drag, F.
0
frumos spus, atat de tandru imi pare.
sunt defecta nativ, parte a culorii, litera a cuvantului, armonie in cantec...dar ce sa mai fac? exist!:))