florin bratu

participiul il arata in alta parte, ca trei versuri mai jos recitesc acum un gerunziu mare cat ochii mei, ba chiar mai mare de vreme ce/l vadabia acum

poate ar trebui sa esentializezi uneori mai mult. te citesc destul de des, chiar daca nu am mai lasat semne si cred ca ai potentialitati. mai cred ca stilul poate compensa esentele si, intr/adevar, tu ai un stil binisor delimitat, dar e pacat sa nu incerci sa evoluezi si mai mult. asa, de la o vreme ideea ajunge sa fie disipata si sa piarda din forta. cat despre evolutie, ea apare mai greu in lipsa unui feed/back eficient, primul efect al unor postari frecvente.
mi/au placut versurile cu diana in mod deosebit, dar cum in ultimul timp vreau sa fiu mai rautacios o sa reprosez \"liber eliberand/o\", care strica si ritmic si estetic, iar elibera isi arata participiul din nou trei versuri mai jos.
cu sinceritate,
florin bratu

disputa dintre autenticitate si mimetism,secundul concept in sensul ausamarii unor masti si nu a altceva (desi minciuna poate fi la fel de estetica la randul ei cand se recunoaste ca atare). tu optezi aparent ptr prima varianta, desi pe ideea de originalitate, de musai ceva nou, pe soc ca unica valoare estetica, a modificat chiar definitia aceea de dictionar a poeziei (de pe la mallarme incoace, ca sa nu mai vorbesc ca avangardismul e la randu/i lectura obligatorie). fara mimetism se pierde o componenta esentiala a poeziei, care lipseste din cotidianul prea banal. eu sunt de acord ca stefan cel mare nu a existat ca nu l/am cunoscut, dar l/as putea inventa mai frumos decat ce se stie despre inexistenta sa. :))

ideea finala care m/a dus cu gandul la arhetipurile deja amintite. :)) cineva tocmai mi/a spua pe mess ca a descoperit o poezie faina. si era tot de genul feminin :))). si trecute poezii ale tale au suscitat interesul publicului asta, asa ca indiferent de parere poate am sa o recit cuiva vreodata sub clar de luna (fara nici o gluma in afirmatie):)). deja studiez cuvintele si curgerea ce are efectele astea, inca de la o alta poezie a ta. denota o posesiune intr/adevar excitabila, prin virilitatea si refuzul refuzului ei cu o tandrete dezarmanta. un cuvant minune cred deja ca este pantec. :)
cu sinceritate
florin bratu

desigur poate fi si impertinenta varstei (ce ne/am face totusi fara ea :))) in spatele argumentelor, dar cred ca poezia de fata e slaba (fata de ce se citeste pe la tine de obicei). iar slabiciunea vine din acelasi stil care pana acum te/a ajutat. ideea tratata, un fel de construire arhetipala, nu neaparat in sensul psihologiei abisale, ci in sensul mai comun al conceptului, a unei relatii tu/ea, asadar aceasta idee, consider ca putea avea o realizare pe masura.
sunt frumoase versurile citate de negru, precum si finalul ce m/a dus cu gandul la arhetipuri, dar exclusiv ca idee, in special finalul poeziei.

ca in ultimele trei poezii, cel putin, ai incercat un fel de sacralizare a banalitati, nu in sensul paunescian (deja clasicizat si fara amploare), ci de o modalitate mai degraba tehnica. personal cred ca maniera de tip tautologic sau de utilizare a paradoxelor dupa aceeasi axa, mimeaza o teoretizare derizorie azi. nichita a fost probabil ultimul care si/a permis/o.
in fine, in cazul de fata, tacerea, non/comunicarea si ideea paradoxala a lui \"totul este comunicare\" sugerata de urletul din versul final nu mai este noua de ceva vreme. de aceea consider tratarea temei dificila, posibila doar printr/o perspectiva realmente noua si eventual socanta (nu neaparat estetic). or in aceasta poezie, dincolo de hypersensibilitatea autorului, un singur vers ar putea stab intr/o poezie buna despre tacere, acel extrem de personalizat \"mai ales noaptea când nu-și afla locul lipindu-se de pereții mult impersonali credea ea\" si, eventual, urmatorul, care mai pierde din tensiunea deja expusa de cel citat.
cred ca neo/romantismul poate fi una dintre alternativele validabile ale postmodernismului, iar poezia ta mizeaza pe aceste coordonate, dar de data asta linia nu a fost depasita.
o sa ti se para poate paradoxal daca voi incheia cu
drag si dinceritate
florin bratu

e ok ce spui tu, ca parere, evident. imi pare rau ca spatiul nu imi permite un raspuns mai detaliat aici, eventual la fel de subtil ca al tau:).
o sa raspund doar cu privire la stea. intr/adevar, nu exista stea al-gor, ci o constelatie compusa din trei stele, descoperita de arabi si purtand numele de el/ghul (in traducere aproximativa ochiul dracului), constelatie care a fost europenizata prin al/gor, eu am singularizat/o din motive mai mult sau mai putin obscure (exista niste chestii oculte prin constelatia asta). am cautat pe google, dar, din pacate, nu am gasit nimic, dar asa se intampla si daca dai, de exemplu, deneb (asa ca nu ma surprinde). o sa verific oricum in notitele de printr/o agenda, care la ora asta habar nu am pe unde este, iar daca ai dreptate o sa modific, asumandu/mi scoaterea poeziei de la recomandate (ptr a modifica o greseala, nu ptr a o repudia calitativ).
cat despre poezie, nu ma asteptam sa o gusti neaparat, desi, imagineaza/ti, mie chiar imi place:). metaforele sunt totusi mult diminuate de hiperbolele care abunda si nu prea le mai fac loc ca secundele la sfarcul cu pricina, cu privire la care, la randul meu, imi place sa stau in mai multe pozitii, inclusiv drepti. :)
toate bune. apreciez oricum trecerile tale, de luat in calcul, inclusiv prin alte parti pe unde le/am inatalnit (si nu am fost subtil aici, ci franc).

multam tuturor si in special lui raul de data asta. chiar daca l/as fi injurat cu citirea primelor randuri, observatiile ulterioare erau prea pertinente ca sa nu se ceara analizate. si poate nu la nivel de detaliu, ci de ansamblu.

anca presupun ca iti multumeste, lucia, mai ales ca si ea tinea la respectiva strofa in mod deosebit.:))

ma bucur mult (again, ca si la precedenta). nu imi retrag, evident, cuvintele si implicitul parerii expuse mai sus, dar daca parerile au fost atat de extreme inseamna ca poezia determina o reactie, intr/o directie sau alta, ceea ce e dezirabil si de felicitat. :)

ptr fiecare strofa si unul in plus inca. tensiunea lipseste aproape total.
ceva parca imi place doar in \"ciudată gravitația trupului tău vreau să mă desprind\". finalul cade insa in desuet, cand eu speram sa fie singura posibilitate de salvare a versurilor de aici. sentibilitatea pe care am regasit/o bine strunita la tine ina alte poezii, cu jocul pendulatoriu intre oniric si real, aici se pierde in banalitate mai degraba, intr/un cotidian caruia ii lipseste transcendentalul ca sa poata emite pretentii. nu pot gasi acum imediat cauza si imi pare rau ca nu pot fi mai detaliat sa pot ajuta cu un punct de vedere mai detaliat.
stim amandoi cred ca poti mai mult si iti tin pumnii data viitoare.
cu sinceritate

carmen
toate sunt masti si de ce nu ar fi toate chipuri, chipurile sa se vada mai bine.

diana
imi place. daca ma recunosc nu e intotdeauna de rau, mai ales ca rasturnarile sunt ele argumentate de un programatism. apreciez franchetea ta.

La multi ani pana pe la vreo 40 si dupa aceea timpul sa o ia invers :)) tot ce iti doresti.

robert
da. se putea pastra si jocul si ritmul. am vazut ulterior ca eram prea obosit sa mai vad dupa postare. stiu de a doua strofa, dar riscam sa ma duc prea mult spre un abstract prea apropiat lui.:)

elia
multam de frumoase cuvintele de aici. despre destin nu stiu, desi acolo cred ca el este, dar poazia e flexibila, poatrew sustine si contrariul la fel de frumos cred. multam

silvia
multam de antiteze (ca in general esti greu de multumit :))
in cazul de fa\'[ ai dreptate acolo cu cersatori (voi reformula) si nu ai dreptate cu cu a doua remarca, ptr ca nu ma intereseaza coordonatele, ci o relatie spatiu timp. multu

ma bucur. poezia am citit/o inaintea oricarui comm si ma bucur ca a luat steluta.o flueanta extraordinara si o tehnica poetica fina, a unei maini deja exersate si a unui stil sigur pe el as zice.
personal am o singura retinere - strofa penultima, unde, in ciuda faptului ca schimbarea usoara de ton si tendinta spre axiomatic mi se pare bine introdusa in context si de efect, ideea are totusi o scadere de tensiune prin uzualul ei.
de rest felicitari si poate si ceva rosu aici. :)

carmen sa nu mai faci chestii din astea ma ma oftic rau. super fain ce ai facut tu aici.

ai dreptate ionut. iti multumesc de trecere. pe ici pe colo adauga si aplicarea unei logici aristotelice deocamdata pe limbaj. si ai fost suficient de fluent. :))
multumesc

cu siguranta trece multisor peste bun. originalitatea sa vine insa dintr/o alta parte decat din imagini sau idei, la randu/le deosebite, dar fara sa rupa gura targului (ca n/ar avea bani de pus la loc atatia dinti :)))), ci din ritmul interior al acestei poezii, care desi se refuza rimei este totusi aproape de muzica. personal mai stiu doar din lorca ceva asemanator cu cantecele lui tiganesti.
cam atat ca fug sa citesc si alte texte din ce ai mai postat pe aici.

eu as pune asa, daca nu te supara prea tare si te supara exclusiv moale :))

inca te vad desi ochiul meu te matura in gene
si te aspirator in creieri pana la si dupa la inca
(prima strofa)

azi incepe sa ploua cu nisip in clepsidra asta
(urmatoarele doua strofe)

undeva in urma ramasesem singur pasi tai
mai mici incapeau in aceeasi urma pe plaja
pe care cartile daca nu sunt coran sa fie arse
daca sunt avem deja suficiente litere deci fie udate
(ptr inca doua)

de aici din hexagonerie citesc scrisorile voastre
de unul trist si de doi spart

(ptr degeaba-mi scriu prietenii/ca totul o sa fie bine,/nu are cum si nu va fi/cand fericirea mea-i la tine.)

inca te vad asa ca ma duc sa ma culc
pe/o ureche eventual
fix la celalt capat al varfului de ac
(ptr ultima strofa si ultimul vers)

sper sa nu te superi deroxas (foarte fain nume) si sa ai mai multa inspiratie. ptr numele asta m,acar eu iti tin pumnii.

carmen
as vrea eu :))

anni
ma bucur de norocul tau, cat si de al meu. :))

anda
de fapt interpretarea corecta e ta-ta-ta. multam :))