florin bratu

care nu are nici o treabă cu nichita, cu excepția utilizării cuvintelor în limba română.
eu cred că se pleacă de la sociu, și e de fapt mai mult decât un cred, dar hose a reușit să cristalizeze o altă formulă poetică. vocea rămâne autentică, chiar dacă o anume candoare e uneori redată similar ca în fratele păduche.
bogdan, și pe mine mă oftică puștiul ăsta câteodată, dar acum mă oftică cu mult mai mult stupiditatea și semidoctismul unora care i-au retras lui hose nivelul, când îți sare în ochi de la o poștă că în momentul de față are cele mai pregnante texte de pe agonia, cu care bate la cur toți editorii începând de la radu herinean în jos.
și nu pășunismul de pe aici e mai aproape de o formulă care să facă uitat duomiismul repede, ci tocmai puștiul ăsta. contează biografie și nume mai mult decât valoarea intrinsecă a textelor. păi atunci de ce ne mai miră varii chestii pe aici?
mi-e rușine să și dau steluță pe textul ăsta.

cred că ai retracta dacă ai citi ironiile de pe pagina lui adrian. uite cum mă faci tu cu conștiința asta ...
dar textul este slab și argumentez de ce este slab.

o sensibilitate, chiar hzpersensibilitate care nu este ținută bine în frâu și de aceea are tendința să cadă în clișeu și să forțeze, astfel neputând fi percepută ca autentică.
la vremea când scriam textul ăsta intuiam riscul ăsta, de aici o tendință de evadare în joc de cuvinte, pe care l-am cultivat o bună bucată de vreme încercând să atenuez la el facilul inerent unei astfel de soluții.iată un joc de cuvinte \"se găsește să ia sfârșit
și să dea început\" - facil totuși, bazat pe aplicarea unor elemente de logică în arealul semnaticii. uneori iese mai bine, ca în alt text, \"la luminiau dat drumul / și-aleargă zălude pe străzi\". clișeul pe aici se simte ca la el acaasă
\"..... cerul
căzând albastru pe pământ\" saracul. măcar de aș fi avut imaginație să îi zic verde, dar cerul tot albastru a rămas.
apoi imagini care au fost abuzate destul de mult până în prezent și care aici nu aduc ceva substanțial nou ca să merite să fie abordate - cerul, marea, valurile, seara, ochii tăi, pescărușii, apoi păsările (na na na).
un poem despre al cărui autor presimt că va ajunge un mare măgar, are șanse să evolueze, dovedind totuși o gândire aplicată pe text, dar care deocamdată nu posedă soluții și are 90% din text execrabilă.

P.S. același autor vă invită (pe cine are chef să vadă cum și-o ia mai pregnant în barbă), miercuri la ora 18 la muzeul literaturii, unde va recita în cadrul cenaclului euridice.

doar utilizarea acelor cuvinte in engleza este singur comentariu adus, atunci probabil ca sunt oarecum generos raspunzand.
daca textul de mai sus ti se pare modernist sau futurist (chestii sensibil diferite totusi) atunci oricum explicatia mea e posibil sa o intelegi din nou gresit. futurist? adica messul devine un fel masinarie sau la ce te gandeai totusi cand ai afirmat chestia asta? de curiozitate numai.
cand acord stelute o fac aratand si unde, in conceptia mea ar putea exista anumite deficiente ale textului. si prin acest tip de argumentatie implicit arart si ceea ce mi/a placut.
in general nu ma intereseaza decat anumite chestii tehnice care sa nu frizeze conservatorismul sau pasunismul, sa zic asa, cu care pot fi sau nu de acord, dar care consider ca propun si un grad diferentiat de autenticitate a vocii poetice, asa cum este cazul aici. sunt prizonierul propriilor mele conceptii axiologice, tehnice etc, tocmai de aceea incerc sa acord stelute pe criterii pe care, in anumite limite, incerc sa le fac cat se poate de permise. de aici si eventuale rateuri, un rau totusi mai mic decat erijarea in instanta superioara.
aici bogdan, poate am fost o clipa furat si nu am realizat ca ceea ce am propus ca eventuala critica nu implica neaparat si o argumentare pozitiva a acordarii stelutei.

in alta ordine de idei, contra/argumentarea ta e insa suficient de deficitara ca sa nu am mustrari de constiinta in acordarea stelutei. ;)

gasi un final mai fericit. la fel cum puteai sa mai tai cate ceva din text si sa nu folosesti semnele acelea (desi poate ai o explicatie ptr asta).
taieturile ar fi necesare ptr ca textul se prelungeste destul de mult si chiar daca redarea e ok, totusi da senzatia de satietate. scris lejer la nivelul receptarii, tensiunea mocneste si poate de asta ai senzatia ca nu iti trebuie nici o supapa in text. totusi parca uneori o cam lungesti.
as mai avea reticente la anumite taieturi ale versului. la \"tu doar stai vezi\" un cititor se poticneste o clipa, ceea ce nu e ok.
in schimb reusesti in nota asta, o schimbare destul de subtila ptr a nu sari neaparat in ochi, niste lucruri faine. parca tot la nivel de exercitiu, dar deja cu o amprenta individuala bine definita. parca mai aproape de racturism si poate de aceea si subiectiva mea perceptie ca e inca exercitiu.

am intercalat în altă parte un cuvânt. poate o să găsesc totuși un verb care să îmi convină între timp. mulțam. nu observasem.
din păcate eu nu pot scrie decât cerebral. îs rare nebuniile alea în focuri, deși mi-ar plăcea să le am mai des și să le pot prelucra.

plus ceva greșeli de gramatică pe aici. timp a cărui clipe sună și urât pe deasupra.

geta.
tocmai acei ei e posibil sa nu ii gestionez intocmai cum as fi dorit de bine. dar vad eu ce si cum peste un timp (si textele astea doar is refacute de vreo cateva ori)

nicolae
multumesc ptr atentie.daca e vreo referinta la conceptiile lui soviagny, aceasta incearca sa i le rastoarne utilizand aceleasi instrumente, desi poate e mult spus.

carmen
mai vb. mai ales ca vad ca esti si tu prin bucuresti. (uite, in ciuda criticilor mele, laviniei ii plac textele tale cu misticismul lor si ermetismul lor uneori surprinzator :D)

tosa
stiu. multam de critica. insa doar a ocoli anumite teme nu e dovada decat de lasitate. poate ca eu ma grabesc in abordarea lor. cred insa ca aceste teme pot fi inca valorificate si poate doar ca eu nu reusesc. mai incerc :)
(intre timp mai astept si de la tine ceva convingator, ti/o spun fara rautate aici)

karla
multam ptr interventie.mie imi e mai greu sa ma analizez. :)

olga. mai in gluma mai in serios, anumite pasaje au fost construite imprumutand o masca a unui bolnav mintal (adica asta am intentionat, caci acolo apare hypersensibilitatea socanta si poate noua, desi e deja loc comun). din spontaneitate nu stiu intr/adevar cat mai ramane. poate ar fi trebuit si ceva a la sociu sa zic asa. poate voi gasi la u8n moment dat un vers de genul, care sa salveze si tehnica.

ela. deja modificat acolo. textul face parte dintr/un ciclu. asta e motivatia titlului.
carmen. esteticul a cazut. filozofia cade in poetica de la heidegger incoace, in filozofie a limbajului. de ce ar cadea poezia in filozofia dezavuata de filozofi? singurul lucru care ma salva atunci erau sofismele. ma bucura ca te intereseaza evolutia mea si imi esti draga ptr asta (poate cea mai constanta de pe siteul asta), dar nu iti dau dreptate. poate vom putea discuta mai amplu candva si in alt context. (pana atunci sunt convins ca dihotomia estetic / nonestetic nu mai e functionala)
silvia. nu am vazut filmul ala. nu stiu deci legatura. si chiar asa, nu ma feresc sa redau scenele astea. imaginile deja exista, ele sunt foarte precise (din film) si sistemul meu referential e perfect suprapus (rar caz de altfel) cu cel al cititorului.

petre. destul de slab ptr un haiku, chiar daca respecta perfect forma acestuia 5/7/5. de obicei ultimul vers trebuie sa desfaca, sa se deschida unor interpretari greu transmisibile, ori aici nu e cazul. daca miazanoapte l/ai gandit ca simbol, atunci textul ar putea miza pe un haiku de tip occidental, dar acesta mizeaza pe raiunea aruncata in paradox de obicei, inchizand ideea in imposibil. nici aici nu prea se incadreaza. un hibrid fara mari pretentii.

bazat pe taietura versului in principal. nu stiu cat reuseste. poate ora nu imi permite sa gasesc eventuala incifrare de aici. \"în zbor pe mare-n veșnic plec nu iau
mister abil și ca el mai presus\" / versurile acestea sunt insa aproape barbiene atat prin structura discursiva, cat si prin deerminantele adjectivale folosite. pana si sintaxa sustine parca o incifrare si iar imi vine imi minte barbu. poate de asta am si retineri. e foarte greu cred sa mai iasa ceva de aici.

oricum. imi place sa petrec timp prin pagina asta.

e cam greu sa spui ceva. eu stiu poya si textele in spatele carora se ghiceste un om foarte frumos. sper sa isi revina repede.

ma refer in general la elevi, intr-adevar. dar formularea ar trebui sa fie mai flexibila (pot fi si stundeti). cred ca se poate face si rabat.
cenaclu se doreste cat mai interactiv si totodata de teorie.

adina multam.
daniel. buna ideea revistei. mai greu cu banii (poate in mult timp, cine stie). si poate trimiti si tu texte. si poate facem cunostinta si la alt cenaclu unde am aflat ca mai vii.

adina multumesc

tu nu ai mai dat nici un semn de viata si nici eu. dar uite ca iti spun sub acest text la multi ani/ul pe care trebuia sa ti/l spun ceva zile in urma.
despre text nu [ot spune mai multe fiind dedicat. decat ca ai un talent de versificator pe care il savurez destul de des.

printre altele sper sa ne bucuram pe acolo si de prezenta unor poeti consacrati deja, de la care cu siguranta se pot invata foarte multe lucruri.
speram insa ca vom putea invata si noi de la cei care vin din urma, macar atat cat putem sa le spunem noi lor.:)

de data asta parca si mai atent la structura, la constructia textului.
si finalul e atent construit, pana acolo foarte placutu/mi/a, insa de acolo nu imi place, dincolo de tehnica, decat ultimul vers. probabil ca de data asta nu mai sunt dispus ca cititor sa mai accept jocul pe care mi/l propui si mi se pare fortata un pic ideea, care nu se mai salveaza doar prin intoarcerea in cotidianul ultimului vers.

dap. eu ma cam oftic ca nu am putut ajunge si eu pe acolo. cred ca a fost aglomeratie mare.

daniel
1. nu am inteles exact ce doresti totusi de la mine.
2. daca tu afirmi ca e un poem utilitarist cred ca te inseli si o sa aduc argumente in sensul asta. utilitarismul si orice curent in genere isi gaseste cred eu membrii in asumarea sa. nu poti fi de acord ca platon e un premergator al marxism/leninismului bunaoara, desi am citit cand eram pustan un tratat de filozofie in care asa se scria (si daca vrei cu tot dinadinsul poti gasi idei socialiste la platon, dar teza e artificila evident). la fel cum eminescu nu poate fi socialist cu articolele anti/semite in toata regula, dar daca tii musai il poti cita trunchiat si poti demonstra ca e socialist.
in alta ordine de idei, citatul pe care tu il dai poate fi considerat utilitarist prin persoana a doua folosita cu i9mplicatia adresarii directe, o modalitate de refacere a conexiunilor pierdute intre cititor si autor sau text (acum nu mai vorbim de utilitarism teoretic, ci de cum este el aplicat si cred ca uneori nici peniuc, herbert sau urmanov insusi nu sunt utilitaristi).
apoi. un poem utilitarist trebui sa ma capteze din titlu sa ma convinga sa merg mai departe (chiar daca pe parcurs el isi permite si luxul de a imi oferi alte idei, personale ale autorului), ori aici inceputul nu ofera un grad prea mare de deschidere, ci formuleaza o axioma aproape. lipseste curiozitatea, cititorul citeste matematica daca doreste axiome.
ceea ce ai citat tu acolo poate fi doar prin persona si modul de adresare utilitarist, dar scopul unui vers utilitarist este diferit de ceea ce a urmarit andrei aici si o citire atenta poate conclude asta.
finalul e derizoriu, punctand cu niste jocuri aproape stanesciene (de genul n/ai sa vii si n/ai sa morti ...) care nu conving.
3. sper sa te multumeasca argumentatia. ptr ca e ultima pe care o ceri si eu raspund. imi suna a explicatie pe care trebuie sa o dau in fata unui profesor si deocamdata poate doar pe soviagny sa il accept ca profesor din cata lume stiu pana acum, desi pot invata cate ceva de la multi, insa nu in conditii ierarhice impuse de ton. nu trebuie sa demonstrez nimic nimanui, mai ales intr/un context si pe un site fata de care am tot mai des si mai mari retineri, care nu poate vedea sau accepta defectele majore care altora sar in ochi.
4. tu esti baiat destept si stii asta, deci vei intelege ce trebuie. tonul imi displace. daca vrei sa ne vedem la o bere ti/am dat odata adresa de mail. insa nu accept chiar formulele astea de abordare.


andrei
tu cat de misto am facut de tine ai cunostinte suficiente ca sa poti evolua la un moment dat. varsta de asemenea te ajuta. iti urez doar sa nu ramai incorsetat in anumite vederi, pozitii estetice asumate. ar fi pacat sa faci asta.
textul de sus, ca si celelalte nu sunt rele, dar anumite deficiente pot fi gasite.
personal, de aici, fie si ptr ultima parte si nu cred ca meritai steaua. dar andu nu da totusi oricum stele. cu tine a fost poate mai darnic.
primele versuri au prea mari pretentii gnomice ca sa poata fi bune (prea explicit profunde), desi urmatoarele versuri sunt parca mai bune. despre final cunosti deja parerea.mai mult chiar, felul in care iti explicitezi textele parca fac din ele niste ghicitori (aici e ca sensul vietii merita ...) si se poate vedea in spatele lor o structura slaba a textului, gandit gresit dupa parerea mea inca de la nivel de conceptie. dar ai cred talent si iti doresc sa il poti exploata (sper sa nu te supere genul de afirmatii pe care le fac, nu incerc sa dau lectii, ci doar niste sfaturi pe care le poti sau nu lua in considerare). de ce tre sa construiesti mai mult sau mai putin ermetic in jurul unei axiome pseu/do sau chiar filozofice cu pretentii de stie tot? de ce nu incerci, uite, sa scrii un text despre ceva total abstract. scrie un text despre un corp in expansiune, neidentificat prin nimic anume, fara aforisme si alte chestii a la hermes trismegistus sau mai stiu eu ce hermeneutica. scrie sa zicem 20 de versuri despre acest corp si starea ta fata de el. vezi ce iese.
by the way, tu chiar ai impresia ca daca iei o steluta e musai ca textul sa fie bun?
commul e scris dintr/o bucata, eu is cam incoerent la viteze prea mari si sar etape, deci ma scuz ptr eventuale greseli sau erori in exprimare.

ptr că există doar două somentarii cu pretenții cât de cât care argumnetează pro (caragea și caloianu), 2 pozitive, fără pretenții critice (lucia popescu și adrian) de cealaltă parte e o întrebare retorică (dodu) aproximativ sinonimă cu ale tale și trei comentarii negative (alex ion. eu și adrian erbiceanu). acum fă și tu calculul, mai întâi cantitativ, apoi poți și calitativ. de pildă ia cea mai bună argumentație contra cu cea mai bună pro, adik alex ion cu caragea să zicem. cum ți se pare comparația?

initial intrasem sa raspund domnului adrian qrauenfels care linge acolo unde inainte a scuipat, sa ii spun lui andu ca ma bucura faptul ca scandalul provocat aici a putut promova un text de care e posibil sa nu fi aflat in alte conditii si nu il putea instela, dar cel mai tare si mai tare ma bucura gafele domnului tascu care sugereaza ca eu as fi fracturist , concluzie extrasa iremediabil, as spune, din acel aer fracturat. dap, pai sumneavoastra habar nu aveti ce este fracturismul si cu ce se manaca, domnule, daca intelegeti prin fracturism doar acele trimiteri. v/as da un link unde dimitrie crudu explica mai pe indelete cum sta treaba (extrem de explicit as adauga ptr indivizii omonimi dumneavoastra), dar nu stiu daca am voie. fracturismul nu are decat legaturi circumstantiale cu pornografia (asa cum o vedeti dumneavoastra), asa cum si alte curente au legatura. superficialitatea dumneavoastra, distins si cunoscut om de cultura cu numeroase trimeteri la o cautare pe google ma indeamna sa spun doar traiasca ... da mai bine nu mai spun. oricum langa aceste lucruri juxtapun, da mai bine nu juxtapun nimic ca o sa devin juxtapunist si mi/ar fi rusine. greseala aceea am recunoscut/o in comentariile la acel text, e treaba dumneavoastra daca o considerati typo sau nu (oricum nu a fost recomandat textul). cat despre club literar nu cred ca va ajuta nici cunostintele, nici ochelarii stim de care fel sa intelegeti.
numai bine si la multi ani.

păi nivelele nu sunt un fel de număr de oi capre sau pământuri? eu cred că sunt și efectele sunt la fel de perverse ca atunci.
totuși, la fel de adevărat precum tinerii au tendința să își caute propria identitate prin refuzul paradigmei trecute (mie îmi pare atât de normală chestia asta când inclusiv psihologic construirea unui sistem valoric începe prin negarea celor ce l-au precedat cu puțin înainte), la fel ar trebui să se caute mai atent cei mai conservatori în ceea ce spun și fac tinerii cu impetuozitatea lor uneori derizorie și care chiar deraiază, pentru că mâine le aparține lor și nu celorlalți. iar citatul din euthyphron sau critias că nu îmi amintesc (parcă era totuși ideea de frumos acolo nu de dreptate), e fără efect pe un site de poezie ptr că platon deja a aruncat anatema în zona asta (mai știu și deraiații ceva filozofie, în mod surrinzător). ba mai mult, hai să vb de starea de neascundere, despre aletheia și faptul că fără luptă nu se ajunge acolo. tot de la platon se pleaca, nu?
unii tinerii degenerați de azi compun nucleul clasicilor de mâine.

p.s. nu înțeleg de ce se pun atâtea piedici pe aici anumitui tip de scriitura, nu înțeleg de ce vi se pare gingsberg mai slut decât papa. eu zic că gingsberg chiar e mai sfânt decât papa. și știi la ce papă mă refer, nu?