marină

dintr-un anumit punct de vedere textul tau
incape in emisferele mele cerebrale
aici unde nu ma satur niciodata sa inghesui marea

placut mult strofa cu marea care se naste undeva si se termina altundeva

thais
multam de trecere. nu mi/a placut la recitire mai nimic. am pastrat insa ideile si am modificat restul, cu exceptia strofei amintite de tine. in orice caz, te mai astept pe la mine cu drag. promit ca nu voi reactiona de fiecare data la fel. :)
multumesc pentru trecerea si cuvintele tale

dac-as putea sa-ti spun exact ce simt acum cand citesc versuri de genul:
\"marea se naste de fiecare data
exact la capatul lumii...
si se termina de obicei
spre seara in ochii tai\"
dar ce cuvinte sa folosesc eu, sa nu deranjez ordinea marii, a iubirii, a timpului ...
poate daca tac si ascult atent, ajunge pana la mine briza,
iar daca inchid ochii poate primesc marea cadou de sanziene...
florin exista un tarm de poveste aici, si daca-mi permiti ma exilez cu tot cu tristeti, aici unde nisipul scapat din clepsidra inseamna ruperea timpului in fasii, clipele scapate ar putea visa reintoarceri ...
drag Anana

Acolo unde se sfârșește realitatea palpabilă, trebuie să se nască visarea...și marea...de obicei, acolo ești acasă și visul nu este ucis în noapte...în ochii ei(lui) :)
,,în locul acesta / clepsidra s-a spart / oferind țărmului/
nisipul\", în locul acesta unde timpul nu mai cere timp, unde se trăiește în vremea zborului, adună-se un plus de cânt!
Mi-ai lipsit printre versurile toate, Florine! :)

Un poem cu flux și reflux, uite sunt prețioase versurile:
\"pe țărmul ăsta
secundele trec în șir indian\"

\"în timp ce zboară
bătând din valuri
mai sus decât păsările\"

\"clepsidra s-a spart
oferind țărmului
nisipul\"

Celelate versuri îți vin până la țărm, îți lasă scoicile, așteaptă să se facă nisipuri, apoi sticlă, șlefuindu-le.

În ansamblul ei, poezia ta se face corabie până la capătul pământului... Dar nu-i așa că un aproape rotund nu are capăt? :)

Ela

anana
drag mi/s trecerile tale. poate om vorbi mai multe. multam pentru empatia ta de acum, care surprinde esentele.

narcisa
uf uf. timpul asta de aici si de acolo. formula cu timpul nu mai cere timp e fain rau, by the way.
ne auzim, ne citim

ela
multam de trecere. da, toul este perfectibil, iar cum pe mine ma roade nerabdaera si nu caut solutiile finale, deh. multam ptr parerile tale ce ma ajuta ades.

nisipul ăla din clepsidră m-a cucerit, scurgând țărmul clipelor...
fain, da...
mo-ni

Voi fi sarac in cuvinte pentru ca este un poem deosebit.

cred că ai retracta dacă ai citi ironiile de pe pagina lui adrian. uite cum mă faci tu cu conștiința asta ...
dar textul este slab și argumentez de ce este slab.

o sensibilitate, chiar hzpersensibilitate care nu este ținută bine în frâu și de aceea are tendința să cadă în clișeu și să forțeze, astfel neputând fi percepută ca autentică.
la vremea când scriam textul ăsta intuiam riscul ăsta, de aici o tendință de evadare în joc de cuvinte, pe care l-am cultivat o bună bucată de vreme încercând să atenuez la el facilul inerent unei astfel de soluții.iată un joc de cuvinte \"se găsește să ia sfârșit
și să dea început\" - facil totuși, bazat pe aplicarea unor elemente de logică în arealul semnaticii. uneori iese mai bine, ca în alt text, \"la luminiau dat drumul / și-aleargă zălude pe străzi\". clișeul pe aici se simte ca la el acaasă
\"..... cerul
căzând albastru pe pământ\" saracul. măcar de aș fi avut imaginație să îi zic verde, dar cerul tot albastru a rămas.
apoi imagini care au fost abuzate destul de mult până în prezent și care aici nu aduc ceva substanțial nou ca să merite să fie abordate - cerul, marea, valurile, seara, ochii tăi, pescărușii, apoi păsările (na na na).
un poem despre al cărui autor presimt că va ajunge un mare măgar, are șanse să evolueze, dovedind totuși o gândire aplicată pe text, dar care deocamdată nu posedă soluții și are 90% din text execrabilă.

P.S. același autor vă invită (pe cine are chef să vadă cum și-o ia mai pregnant în barbă), miercuri la ora 18 la muzeul literaturii, unde va recita în cadrul cenaclului euridice.

Iti marturisesc cu toata sinceritatea ti-am scris acest comentariu dupa ce am vazut \"ironiile de la Adrian\". Mie imi place textul nu ma poti convinge ca e slab.