Florin Branza

grigore răzbate din creier iubito ți-am făurit un copil de fier dar a putrezit până te-am asamblat

grigore răzbate din pântec iubito ți-am făurit un coșciug de copii dar au ruginit până ai dispărut

titanul își târăște creierul prin iarba de copii nenea vă iubește copilul își desface buricul și se culcă în burtă

copilul de fier a ruginit până la carne de când s-a răsturnat căruța cu ingineri grigore cu creierul său transpirat se târăște pe câmpii industriale nu mai respiră că nu mai crede în aer nu

fiecare soldat are armata sa el, pe care aproape-l cunosc e aproape soldat, aproape acolo aproape viu aproape mort el, soldatul c. vasile fiecare soldat are țara sa însă c. vasile luptă

grigore inventează lumea copilul strânge un dumnezeu în mână copilul își roade oasele copilul își înghite stomacul titanul răspunde din toată carnea grigore tânăr nihilist te-am controlat

grigore răzbate din coșciug iubito ți-am făurit un buchet de copii dar s-au ofilit până ai apărut

grigore gândește la fundul oceanului cu sufletul său incorporeal care este și mereu va fi grigore întrerupe transmisia pentru un anunț doamnelor și domnilor grigore a întrerupt transmisia de

grigore se naște din pântecul său de fier grigore dumnezeu să-l ierte pe dumnezeu era supărat grigore cu obiectivul său obiectiv el avea o scorbură în creier și-i plăcea să-și odihnească

grigore își numără cadavrul copilul își sărută creierul grigore legat de jur împrejur cu grigore copilul își mestecă dinții

bătrânul înțelept a construit un om complet din fier iar ca să nu ruginească i-a instalat un suflet grigore inginerul nostru căci despre el este vorba despre grigore inginerul despre el

copilul își înghite creierul grigore e o combinație între grigore și grigore grigore își înnoadă palmele copilul își înghite craniul grigore este propria umbră grigore își curge

copilul revine cu ochii sparți grigore cu ochii lui oacheși dacă ar avea o gură ar ține-o închisă grigore cu fața lui numai frunte copilul mânjește pereții cu creierul său dulce

grigore se întâmplă grigore își taie fruntea țâșnește carnea copilului copilul își taie burta țâșnește creier după creier grigore fuge după el însuși

de ziua lui copilul desigur moare se usucă se împăturește mașina îl păstrează pe rafturi industriale

am stat în ploaie neam udat

aleg oamenii ca păpuși de pe rafturi nu fac decât sânge cu ei trebuia să merg la război dar nu mă născusem ai grijă să nu mori virgin ca mine ce aveam eu în geantă din geantă se scurgea și mi-e

femeia fantastică plânge pe umărul meu de piatră „câteodată mă simt ca un robot în trupul unei femei cu vaginul meu bionic cecanisme fine clitoris de inox” tu cine ești? 21 de ani mai

eu spun același lucru de trei ori eu spun același lucru de trei ori eu ți-am dat țeapă

grigore poetul scrisese tot ce era de scris se cunoscuse pe el însuși tot ce era de cunoscut pe el însuși și murise tot ce era de murit bine astăzi iar la telejurnal porcușorul

eu spun același lucru de două ori io zic dublu aceeași chestie

eu spun același lucru de două ori eu spun același lucru de două ori

grigore își varsă creierul nespălat vai ochii săi de plastic plângeau cu topitură vai ochii săi de fier plângeau cu rugină vai ochii săi de cărămidă plângeau cu mortar vai ochii săi din apă