Poezie
grigor aeternus
1 min lectură·
Mediu
grigore inventează lumea
copilul strânge un dumnezeu în mână
copilul își roade oasele
copilul își înghite stomacul
titanul răspunde din toată carnea
grigore tânăr nihilist
te-am controlat tot timpul
și de fiecare dată ai murit
mi-a fost milă de tine, tată
n-am vrut să respir
de teamă să nu strivesc aerul
grigore rostogolește lumea
până cade în prăpastie
001227
0