Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Izvorul meu de mângâiere
ce-mi plângi în liniște durerea,
când te cuprind la piept
în brațele mele însetate de tine,
ce cresc din trup doritoare,
ca niște ramuri spre lumină,
mă pierd în noaptea ochilor tăi negri,
plini de mister fierbinte.
Bucuria vieții mele,
ochii tăi sunt două făclii
care ard orice frică ascunsă în mine,
altarul meu de rugăciuni
în care văd sclipirea a mii de îngeri păzitori,
iubite stele din adâncuri,
pe care le număr noaptea, ca un copil,
până adorm.
001412
0