Poezie

Răzvrătire

1 min lectură·12 septembrie 2019

Mediu

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.

Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,

doar ca să avem un nume pentru moarte,

să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,

cu foamea ta de viaţă?

Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...

cei morţi au hotărat destinul celor vii,

cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,

să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,

înfometaţi de viaţă

şi-o iubim,

când singura menire a vieţii,

se pare,

ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Doamne, sensul vieţii

şi naşte-mă bătrân

şi abia apoi

adu-mă-n floarea tinereţii,

când duc în spate a mea ştiinţă,

să fiu cu mintea de pe urmă

în anii cei frumoşi,

să vin din moarte înspre viaţă,

să nu mai am în minte frica morţii,

să stau încrezător în faţa sorţii

si de nimic să nu mă tem.

Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,

să-mi spună basme cu eroi,

acolo unde nu-s copii

flămânzi şi goi,

acolo unde tot ce-i rău dispare,

acolo unde toţi se bucură

şi moartea moare!

001.512

Florin Armangic. “Răzvrătire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-armangic/poezie/14141004/razvratire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.