Poezie

Zbor în uitare

1 min lectură·11 aprilie 2019

Mediu

O pasăre mare zboară spre cerul albastru,

Un dor în derivă plutește în zare -

E singura-i urmă ce-o lasă

Și gândurile mele toate-i urmează.

S-o fi lăsat speriată de trecere vremii,

S-o fi aruncat în zbor,

Și s-o fi aflat rătăcită, ca un pui de porumbel

Care încă nu cunoaște reperele cuibului!

Ah, pasăre sfioasă,

Mister și spaimă crescu în urma ta volatilă!

C-un șarpe încolăcit în jurul pieptului,

Durerea celui ce rămâne singur, m-apasă.

Ah, pasărea mea cu pene ascuțite,

Aripile tale au sfâșiat văzduhul...

Și greu se mai respiră-n urma ta,

Sunt doar frânturi de aer și multe goluri.

Iar eu, lăsat în urmă cu priviri pierdute

În ceața propriilor lacrimi, mă-ntreb perpetuu:

La ce răscruce de uitare ai rătăcit cărarea dreaptă

Și te-ai pierdut în zare?

001.432

Florin Armangic. “Zbor în uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-armangic/poezie/14137663/zbor-in-uitare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.