Poezie
Liniștea furtunii
1 min lectură·
Mediu
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
001.400
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Armangic
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Armangic. “Liniștea furtunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-armangic/poezie/14134557/linistea-furtuniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.