florian abel

Mocanu,-n meserie-i tare
Si face \"haituri\" din orice.
Eu am o singura-ntrebare:
Ce-i aia, cand, cum, cine, ce?

In primul rand, nefiind o simpla replica, \"Va spun deschis, dar cu mandrie...\" aduce a umplutura.
Secundo, ar curge mai fluid \"Cu bolovanii de pe site\".
Terto, faptul ca autorul folosea intr-o alta varianta, o rima ciudata: \"Mainile imi sunt calite/ De bolovanii de pe site\", tradeaza un incepator in ale vorbirii, si cred ca asta este prima si singura lui epigrama.

Deci, Calimero, nu cred ca este clona. Chiar daca epigrama e de nivel Dolly.

Orice parodie face deliciul cititorului daca e scrisa cu pricepere si umor si mai ales despre oi, care-n fotbal sunt porcoi, ca si-n politica - boi, c-asa-i datina la noi, manati, mai! Eu consider orice parodie ca o reclama facuta originalului, iar aici este una buna care m-a delectat.
Apropo, am posibilitatea sa vin la cenaclu, dar nu era in prima mircuri a fiecarei luni? 3 pica marti.
Si te-as mai intreba ce este \"Papa la Soni\", si daca stii sa fi mai fost anuntat cineva in legatura cu concursul de la Mizil.

F.Abel

E de-ajuns intr-un menaj,
Ca sa-i facem, muzei, felu\':
Vin destul, s-avem curaj,
Iar apoi...vorbeste chelu\'.

Nu-i lucru rău să te implici,
Problema e de ai cu cine.
Față de multi ce scriu pe-aici,
Și-un mort dă replica mai bine.

Apatrid zici? Grea ocară.
Dar să știi că ești de soi.
Păi cum dracu\' să am țară,
Dacă mi-o furarăți voi?

Excelentă prezentare:
\"Mod elaborare poantă\".
Aș mai vrea, in completare:
\"Mod citire. Pentru-o toantă\".

Indiscutabil, necesitarea oricarei lucrari de acest fel e resimtita de toti cei care cocheteaza mai mult sau mai putin serios cu epigrama. Chiar eu sunt un exemplu elocvent, d-le Bunduri, relatia mea cu epigrama se datoreaza strict Agoniei, pe care nu o accesasem cu acest scop. Culmea e ca desi postasem 2 texte la epigrama prin octombrie, nu constientizam problema. Pare ciudat, dar va pot explica.
Imaginati-va ca aveti o meserie anume(brutar) si sunteti nevoit sa ajutati un prieten la o lucrare de zidarie. Faceti acest lucru, dar fara nici o implicare sufleteasca in meseria in sine, si fara a acorda atentie amanuntelor legate de constructie. Pana intr-o zi cand sunteti obligat, fiind singur si fortat de situatie, sa acordati toata atentia lucrarii respective. Si sa descoperiti ca va acapareaza total si ca aveti pricepere innascuta pentru asta. Acum mai e nevoie de detalii tehnice, teorie, exercitiu. Si ramaneti definitiv dedicat domeniului.
Asta s-a intamplat cu mine. Dupa cateva saptamani de la acest \"clic\", am trimis epigrame la primul concurs de care am aflat, si am castigat. Desi sunt constient ca am foarte mult de invatat si mai ales de recuperat, dupa peste 17 ani de ruptura totala de carte si scris.

De aceea astept cu seriozitate tot ce veti posta si chiar as vrea sa propun ca toti membrii interesati sa vina cu problemele pe care le considera existente, spre a fi analizate si dezbatute aici.
De ex. eu as vrea sa ridic problema configuratiei silabelor in anumite cuvinte, care ar trebui acceptata atunci cand frumusetea poantei o cere, daca nu strica eufonia. De ex. pensionarea silabisit pen-sio-na-rea in loc de pen-si-o-na-rea, sau propria, in forma pro-pria in loc de pro-pri-a, etc.
Plus alte probleme, pe care le voi pune daca sunteti de acord.

Cu stima, al dvs. Florian Abel

De pretinzi fără perdea
Șpaga \"meid in iu es ei\"
S-ar putea ca ea să vrea.
Și ți-o iei!

La chestia ce-a răsărit,
Ce tipă să ajungă?
N-a fost, pe cand ti-a trebuit,
Acum, degeaba-i lungă.

dacă s-ar nărui neștiuturile
dincolo de tăcerea lupilor
inima ar striga umplând ciuturile
cu cântecul roșu sfâșietor

profund si taios, un crampei de profetie.

cu stima, F.Abel

Pot să dau acum, pe bune,
Un răspuns foarte ușor:
De-apare la noi, rămâne.
E...mintea copiilor!

Plutirea prin vreme, iubire să-ți fie!
Să-ți treacă doar îngeri prin ceasul cu dinți;
Lumina din ceruri în brațe te ție,
Precum un părinte - copiii cuminți.

*La mulți ani!* Și lumină în viață! Și nelacrimă-n suflet!

Cum pe aici e mult plictis
Și-o droaie de belele,
Ne prinde bine-un pui de vis
Cu tine, printre stele.

Dar dacă-o fi să te trezești
Și să ne lași pe-acolo,
Este posibil s-o pățești.
(Te spunem lui Apollo).

La câți sticleți ai în căpșor,
Vindecători de boala,
Ne vei zburătăci ușor
Acvila personală

Și tele-psihopata Troi,
Picată de pe Lună,
Să dea cu fazerul în noi.
(Trecut pe mătrăgună).

Iar vajnicii românulani
Ce fură cu nesațiu,
Lingonieni și borgomani,
Să-i bagi în următorii ani,
La mă-sa-n hiperspațiu.

Vad ca prea multele telepurtari prin viata nu ne-au afectat cip-ciripurile memoriei, tinand cont ca Stau Plek -Text Veneration l-am urmarit in compania lui Tuthankamon acum multi ani fara lumina.

A raportat de pe o traiectorie ambigua, lt. stelar F Abel

Ca orisicare oponent,
Cand vine vorba de talent,
E drept sa ai parerea ta.
Dar cin\' ti-a spus ca ar conta?

Cand fac pomana sa-ti raspund;
Este de fapt un sut in fund,
Si modul meu de-a explica
Iubirea pentru-America.

Din mii de ciorbe-n proză scurtă,
Suntem convinși că, cea mai bună,
E cea din cap, trecând prin burtă
Și printr-un fir de mătrăgună.


Nu mai e nevoie sa-ti spun cat mi-a placut, săru-mâna! si mai vreau,

Florian A.

Pe secetă sau vreme rea,
Adastă mulți la \"umbra\" mea.
Tu, nu, căci, zic pe românește,
Nici soarele nu te-ncalzește.

Gogoși din astea ne vinzi nouă?
Stai liniștit și dormi cât vrei!
Poate-o să pierzi o șpagă-două,
Dar banii tot pe ăia-i iei.

Mi-ai dat un ghiont drept în mândrie,
Dar n-am de ce să te urăsc;
Chiar dacă trist, prin poezie
Măcar eu zbor, nu mă târăsc.

Nervii pe tine și-i aruncă,
Invidios, că-i este clar:
Fiind expert în \"somn la muncă\",
Sigur ajungi parlamentar.

LIM, eu cred ca poetii adevarati traiesc in nefericire dar mor fericiti daca au reusit sa daruiasca lumii din lumina lor.


Tani, nu cred ca universul va elabora vreodata o metafora care sa umple golul lasat de plecarea lui. Doar noi sa ne aducem aminte, mereu, poezia lui si sa o recitam.


Angela, e o poezie pe care as vrea sa nu fi scris-o niciodata, in astfel de cazuri, frumusetea unui vers este echivalenta cu durerea resimtita, sa dea Domnul sa nu mai avem pentru cine scrie dureri si neputinte si revolte contra firescului mortii si nefirescului vietii. Stim, din pacate, ca nu va fi asa.


Cornel, ti-am spus ca eu eram un poet trist si uneori revoltat, chiar daca am inclinat de literaturii umoristice, tot urmaresc operele poetilor adevarati, iar Grigore Vieru este unul dintre ei. Desi s-au ridicat unele voci care acuzau productiile legate de acest eveniment, cum ca profita de \"ocazie\", eu nu sunt de acord, orice scriem este legat de evenimente, chiar si poezia de dragoste are acelelasi suport, pentru cel care scrie, intalnirea cu iubirea e un eveniment, fiecare redescoperire de sine e un eveniment.
Si cum sa-ti poti abate atentia de la aceasta eroare a universului, si cum sa poti scrie despre altceva?



Va multumesc pentru cernita trecere prin aceasta durere,

Cu prietenie, Florian Abel