ucenic epigramist

Dacă plânge prozodia
Când să intri-n Agonia,
Grănicerii țării gazdă,
Comentând, te dau pe brazdă.

Calimero

că barzii de pe agonia sunt niște vameși care practică împilarea săracului nu-i de râs, d-nă elena. poate doar dacă exprimați codificat prin ”epigramă” cu totul altceva.

Cu metrica merg în buestru,
mă consolez că am umor,
dar cum îmi spune un maestru,
catrenul meu e-ntr-un picior.

Sugestii pentru tot anu\',
primim de la Orășanu,
dar aflați care e jalea,
nici maeștrii nu știu calea.

cum propuneri cu toptanu\'
face domnul Orășanu,
mie alta mi-este jalea,
nici maeștrii nu știu calea.

Când nimeni nu-ți arată calea
Și zaci pân’ te cuprinde jalea
Și furia și alte alea,
Soluția e asta: valea!

PS Cine stă rău cu prozodia, vameșii sau ucenicul?

De control să n-ai tu frică
Când ai o epigramă bună
Doar ștacheta se cam ridică
Cam de la pământ la lună.

Să treci prin vamă spui că vrei.
Deci, care ți-e problema, dragă?
Doar n-ai ajuns in iU eS ei
Fără să știi cum se dă șpagă?!

Barzii de pe Agonia
fac control la epigramă,
cum stau rău cu prozodia,
e posibil să dau vamă.
Elena Malec

Un control la epigramă
E un act de conjunctură
Deci, pretind și eu o vamă
...în natură!

Nae Bunduri

De pretinzi fără perdea
Șpaga \"meid in iu es ei\"
S-ar putea ca ea să vrea.
Și ți-o iei!

Vorbind de cetățenia mea,
văd că faci spume la gură,
pe când tu-n literatură
ești apatrid, nu altceva,

Apatrid zici? Grea ocară.
Dar să știi că ești de soi.
Păi cum dracu\' să am țară,
Dacă mi-o furarăți voi?

Ce-mi spui tu îmi pare mie
o minciună, fiindcă dacu\'
-i cel mai tare-n poezie
și nu-l fură-n veci nici dracu\'.

Că v-ați americanizat
e o reală ipoteză,
de limba-mumă ați uitat,
tot dacu\' scrie în engleză.