Florentina-Loredana Dalian

Mă uit la mine ca la televizor alb-negru văd cum îmi trec oameni prin viață, cum pleacă din mine fără priviri înapoi. Așa, dragilor, grăbiți-vă, cărați-vă până la capătul lumii! Unde mama

Bună ziua! Așa-mi încep eu orice conversație, cu un cuvânt care mă exprimă. Sunt Gândul Bun. Așa mă cunoaște toată lumea, deși în ultima vreme din ce în ce mai puțină lume mă cunoaste. În

Nu trageți în prozatori! Astăzi, n-am scrisul la mine. Și totuși voi scrie. Pentru că sunt obișnuită să-mi fac temele și pentru că întâlnirea de sâmbătă, 02 iulie, a fost una prea frumoasă pentru

O dată la trei anotimpuri cutia poștală se umple cu jumătăți de scrisoare n-am învățat să dezleg ghicitori și totuși o dată la trei anotimpuri îmi zdrobesc neuronii să deslușesc înțelesuri

Mi se păruse interesant să merg cu pescarii, cu barca, pe Dunăre, să ridice plasele. Asta până în momentul când le-au ridicat. Soarele ardea, parcă n-ar fi fost septembrie. Noroc cu

În plină vară – o iarnă s-a coborât între noi Chiromanție – nici tu nici altcineva n-ați deslușit linia inimii din palmă Cu toată strălucirea-i – soarele, condamnat la singurătate Lacrimă –

„Ruga orașului dispărut” este titlul lucrării de sculptură a artistului ialomițean Gabriel Manole, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, discipol al maestrului Corneliu Baba și

E sâmbătă seara, ascult Cortazar și-n minte-mi umblă vorbele-ți de mai an: "mi-a zburat, așa, un gând către tine". ce neîmplinire că numai gândul poate zbura! ce greutate să nu-ți poți lua

Ne desparte un drum rutier în formă de doi tot e bine măcar drumul să nu fie singur Ne mai despart niște ani niște senzații netrăite și doar uneori și pe termen

Întotdeauna visul de Duminică e altfel în visul de Duminică par atât de aproape întoarsă din departele exilului meu ca o fiică rătăcitoare în cuptorul bine încins al visului de Duminică se

Þi-aș scrie, dar parcă cineva mi-a furat cuvintele; ți-aș desena, dar mâna mea stângă nu mai știe cum se face o inimă; poate ar fi mai bine să-ți cânt? o, nu, cântecul e-atât de

Scriu textul acesta ca și când ar interesa pe cineva, dar nu-i decât un poem estival cu gărgăuni cu vreo două-trei trepte spre soare cu altele coborând în piscină; mai găsim și vreo doi bărbați,

În zilele de 15 și 16 noiembrie 2012, Biblioteca Județeană „Marin Preda” a organizat Zilele Bibliotecii. Partenerii evenimentului au fost: Consiliul Județean Teleorman, Primăria Municipiului

De plictiseală, sau poate din milă, Ovidiu mai varsă o lacrimă. Eu nu mai am lacrimi. Le-am pierdut pe toate într-o zi de mai când te priveam, asistând fără vlagă la despărțire, sperând copilărește

„De câte ori gândul meu nu fuge hoinar, descătușat de conveniențele rosturilor mele în depărtările străinătății, de câte ori cugetul meu nu evada din emisferele universului muzical pentru a-mi oferi

După plecări nu m-am dat în vânt niciodată Cineva spunea că a pleca înseamnă a muri puțin Dar și mai puțin mă dau în vânt după plecările mele de luni Eu nu eu nu simt că mor atunci

Iubirea femeilor bărbații nu o-nțeleg. De ce-ar face-o? Marile probleme ale omenirii se cer rezolvate de minți ascuțite și limpezi, slujite de suflete tari, neumbrite de fleacuri. Astfel gândea

http://www.poezie.ro/index.php/prose/13971732/Via%C5%A3a,_cent_cu_cent_%28fragment%29 Din perspectiva altui personaj - Auzi, dragă, ce mi s-a-ntâmplat astăzi! - Ce ți s-a-ntâmplat, vrăbiuța

Ne naștem pentru a iubi, sau poate iubim pentru a renaște? Mereu din același loc, luna dezbracă lacul din priviri - câți hamleți au sortit nepăsării apelor câte ofelii? Care va să zică,