Florentina-Loredana Dalian

Plângeam ca la sfârșit de lume și plânsul acela vorbea despre dureri nemărturisite. Nu știu cine împingea lacrimile afară; eu nu, eu în niciun caz. Plângeam ca la o despărțire, de parcă

Primește banul acesta, Pe o față e iubirea pentru Dumnezeu, Pe cealaltă – iubirea de tine. Primește banul acesta și cumpără pentru noi o iarnă În care să ningă, să ningă mult Să fie totul alb

Îmi beau ceaiul acesta amar privesc printr-un ochi de fereastră o frunză dar n-o văd ascult o pasăre pe care n-o aud gândul îmi zboară ca un Inter-City în timp ce viața mă depășește ca un

S-a spus la radio azi-dimineață că cei ce iubesc vor plăti taxă pe propria viață, taxă pe proprii copii. Eu m-am mirat, dar nu foarte, când, de la TV, am aflat că taxă pe propria moarte vor

Pe cei care sunteți din Călărași sau aveți drum pe acolo sau vă faceți drum (vorba cântecului "cale n-am, dar drum îmi fac"), vă aștept miercuri, 20 august 2014, ora 13:00, la Muzeul Județean

Citeam, într-o seară, poezie religioasă, pe un site ortodox. Nu știu nici acum ce mi-a venit să intru și să comentez la una dintre poeziile Dorinei Stoica, mai ales că observațiile mele erau destul

Se făcea că plecaseși, iar eu mă mințeam că veneai. Mă rog, chestie de nuanță. Era către un sfârșit de vară, ca toate finalurile – reci și fierbinți deopotrivă – cară cu ele tristeți

„Consiliul Județean Brașov și Muzeul Județean de Istorie Brașov în parteneriat cu Consiliul Județean Ialomița și Muzeul Județean Ialomița vă invită, vineri, 14 februarie 2014, ora 12:00, la Casa

Sunt o fântână secată iar cumpăna mi-e strâmbă odată aveam o apă limpede atât de limpede încât mi se citea în ea sufletul (pentru cine știa să citească) Un Trecător însetat s-a aplecat

Prin nori de ceață Crucea de pe Caraiman se-arată-n vale - Te răstignim, Doamne, vai! zilnic, dar nu ni-i de-ajuns

Atâtea lecții de învățat în viața aceasta dar nu știu cum se face când Dumnezeu ne scoate la tablă ne prinde mai mereu cu tema nefăcută cu lecția ne-nvățată El nu pune note nu nici corigenți

Ce-o fi având toată lumea asta cu mine? Ionică m-anunță spășit doamnă am pus-o a crăpat iar filtrul bețivanul de Vasile și el doamnă s-a spart țeava de apă potabilă lasă nea Vasile bine că nu

Inca o noapte - aceleasi stele vor apune in zori Zi de la capat - unde se sfarseste drumul spre nicaieri? Viscol prea crancen - ciulinul pare a nu-si gasi locul Lemne arzand - soba asteapta

Plângeau narcisele-n grădină, Zambilele scrâșneau din dinți, Când tu plecaseși de la Cină Și ți-ai dat viața pe arginți. Era atât de noapte-afară, Iar stelele, de sus, vesteau O nefirească

Toamna prea blanda pentru asprimea sufletelor noastre. Toarna, Doamne, cu ploi, sa ne spele. De tot ce-am facut ori am fi putut face! Nu te-ndura de noi! Mai da-ne doar timp sa construim o arca, in

Vă mai amintiți serialul Twin Peaks? (sper c-ați pus corect accentul!). Și dacă v-amintiți, și dacă nu, vi-l amintesc eu. Prin filmul acela umbla o cobe, c-o buturugă-n brațe, care mai „proorocea”

Pe ostrovu-acesta, într-o seară de vară au venit turiști, veseli călători care știu să ia de la viață toate darurile - frumoși, deștepți, aparent fericiți. ne-am jucat, am vorbit, am

Un roman întru totul seducător Într-un Alt cuvânt de însoțire, la Scrisori netrimise (Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2011) criticul și romancierul Adrian Dinu Rachieru salută trecerea

S-au răcit cuvintele, iubite, pe ostrovu-acesta se-anunță gheață la mal, au înghețat trandafirii, le-am făcut mușuroi în jurul tulpinei, să-i păzească de frig. Tu pe unde mama florilor de

Cărări șerpuind prin viețile noastre aceste drumuri dus-întors care ne apropie-depărtează la limita dorului vârtejul zilelor și al atâtor nopți de singurătate ne face să uităm că pe o