Poezie

Ostrov 6

1 min lectură·31 iulie 2015

Mediu

Pe ostrovu-acesta, într-o seară de vară

au venit turiști, veseli călători

care știu să ia de la viață toate darurile -

frumoși, deștepți, aparent fericiți.

ne-am jucat, am vorbit, am sperat,

alergând după vise.

da, da, a fost chiar frumos

tragic de frumos, ca-ntr-o poveste de Cehov.

noaptea ne-am dus la culcare, ne-am imaginat

că dormim îmbrățișați.

ce frumos ne-am prefăcut! gata să credem...

eu auzeam, în timp ce alunecam înspre vise,

cum vaporul se depărtează lent de la mal

atent să nu trezească luna sau marile tristeți.

du-te, căpitane! caută-ți portul!

credeai că mă păcălești?

m-am prefăcut că dorm (ți-am spus că puteam fi actriță)

dar am știut cu exactitate momentul

când ai dat comanda ridicați ancora.

așa-s călătorii prin viață, mereu gata de plecare.

ce vină au ei, ce vină-avem noi,

că dintre toate ce sunt, singur statornic ne rămâne

numai Dumnezeu...

003.099

Florentina-Loredana Dalian. “Ostrov 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentina-loredana-dalian/poezie/14075789/ostrov-6

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.