Haiku (12)

\"Apus de soare\" -
Cine se-ncumetă cu
Ștefan cel Mare ?

Etapă de pauză. Te mai odihnești și tu, că ți-o fi amorțit gâtul cu atâtea coronițe puse una peste alta.:)
Până una-alta, nu e un haiku de duzină (deși e al 12-lea), ci unul excelent, cu care nu te faci de rușine. Încet-încet pui de un volum.

Nu-mi place replica, revin cu altă încercare.

\"Apus de soare\" -
nimeni nu se-ncumetă
printre moldoveni


Sper ca moldovenii să o ia corect, ca o apreciere a vitejiei lor de pe vremea lui Ștefan cel Mare. :)

cadranul solar strans - cuibar de papadii - scapate de zbor, de rupturi, au sansa unei noi zile,
vantul pandeste fricos, cu ochii acoperiti de intuneric, de ceremonialul apusului - poate maine se va trezi la fel de tarziu / fragilitate, paradox, teama, tandrete, zambet (acel \"nu se-ncumeta\" al personificarii si sperantei),
traseu din ce in ce mai subtil, mai profund, al scrisului si, din acest motiv, cred eu, mai greu de perceput, din pacate
sau
din fericire, felicitari!

imi permit si eu o replica, pe care unii dobrogeni sa o ia (interpreteze:) corect - o cununa de lauri pe fruntea efortului lor creator

\"A pus de sare!\" -
fruntea transpirata a
dobrogeanului

Îmi permiteți și mie, păpădiștilot, să vin cu felicitări?
Oricum, sunt deja aici, pe terenul vostru, al haiku-iștilor...
Deci, felicitări!

păpădiștiloR

PAPADIA

Un desant divin.
Parașutiștii zboară -
Migrațiune.

Sărbători fericite !

Iaca, stau și mă minunez cum niște amărâte de păpădii pot să atragă atâția bărbați câți (fie vorba-ntre noi) n-am atras eu o viață-ntreagă:) Concluzia - să mă deghizez în păpădie! Sau mai bine nu, că-mi zboară fulgii...

Mulțumiri vouă, rondelist (și nu numai)Daniel Bratu, epigramiști (și nu numai) Dan Norea, Ion Diviza, Mihai Cucereavii, pentru frumoasele vorbe, pentru versurile - mai în glumă, mai în serios. Îmi place ”disputa” moldoveni/ dobrogeni. Dane, ai grijă că ești cam singur printre ei:)) Daniel, nădăjduiesc totuși că n-ai uitat de unde-ai plecat:)
Dan, care va să zică, ți-am pasat coronița, bucură-te de ea cât mai poți, că s-ar putea să nu mai comit curând imprudența:)
Daniel, acest poem e într-adevăr mai subtil, insă, câtă vreme subtilitatea lui ajunge până la unul ca tine, mă simt pe drumul cel bun. Oricum, în concurs au fost poeme mult mai bune ca acesta, ceea ce s-a văzut.
Ioane, păpădistule, felicitările tale sunt bine-venite. Dar de ce pe tărâmul nostru? Îmi pare că nici ție tărâmul aista nu ți-e străin:)
Mihai, migrațiunie fericită...ă...aia, pardon! Sărbători fericite și ție și vouă tuturor!

Da, un haiku deosebit. Vin și eu cu o „buruiană”, mă primiți?

plin de păpădii
pe lângă gardul scolii
vine vacanța


Sărbători fericite!

Cu drag

Doruleț

Dragă Doru, buruiana ta e, de fapt, o mică floricea. Mi-a amintit de faptul că eu, chiar și azi, după atâția ani, încă mai asociez anumite flori cu etape ale anului școlar. Din puctul acesta de vedere, cei mai dragi îmi sunt crinii - întotdeauna, odată cu ei, venea vacanța mare (Doamne, ce bucurie!). Îți mulțumesc pentru vizita aducătoare de tinerețe (o tinerețe plină de maturitate, însă), pentru urări, și îți doresc și eu Paște fericit și vacanță minunată (chiar dacă scurtă).
O dedicație pentru tine (am, așa, o slăbiciune pentru ardeleni, în general, și pentru elevii silitori și talentați, în special):

Un singur crin alb
și-nvățătorul albit
în curtea școlii

(Să-mi spui cum ai citit ”albit” - ca și cum învățătorul e bătrân, sau i-au scos peri albi elevii:)

Cred că elevii i-au albit părul învățătorului dar eu sunt cuminte și profesorii, cu o excepție, mă iubesc.
Mulțumesc pentru dedicație și urări. Versurile am să le pun bine într-un loc special unde păstrez și alte poezii scrise pentru mine.
S-aveți un Paște plin de lumină!

Doruleț