Cu o haltă mai aproape

Este o poezie religioasă și totuși altfel, mai aproape de noi cei care suntem, cei de zi cu zi, mai intimă, un monolog destinat unui prieten, cel mai bun.
M-a prins, m-au încântat sensibilitatea, degajarea tonului.

Doru

as scrie ca pe o linie de cale ferata, nu ca-ntr-o :)
in rest vad ca tu te apuci de poezie si eu de proza:)

Doru, mai întâi s-a vrut o poezie „altfel”, ceea ce și este, dar care poate fi interpretată și ca poezie religioasă. Mulțumesc de semnul tău, mereu la obiect.
Ștefan, mulțumesc de sugestie. Îmi amintesc că și eu m-am cam gândit cum ar trebui scris acolo, până la urmă m-am plictisit să gândesc și am lăsat-o cum „mi-a venit”. Cât despre „apucatul” de poezie, mă mai apucă din când în când. Chiar dacă cel puțin din două surse am aflat că poezia mea e tot proză. Trebuie să încercăm toate genurile, până descoperim care ne definește mai bine. Personal, cred că oricâtă poezie voi scrie, voi rămâne tot autor de proză. Poate pentru că-mi place mai mult. Dar se scrie și mai „cu sudoare”. Mulțumesc de trecere, poetule! (Și continuă cu proza, că cine scrie poezie bună, nu poate să nu scrie și proză la fel de bună).

poezie de dragoste.
De dragoste pt.cel Căruia îi mulțumești și pentru acel cineva, ce tot datorită Lui, a schimbat macazul înspre bine.
Chiar dacă textul nu era structurat pe versuri tot Poezie ar fi fost.

Cu gânduri bune

Nicolae, ai spus totul: o poezie de dragoste cu dublu destinatar. Așa cum a sesizat și Doru. Mie nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc. Textele din seria „Gânduri expirate” sunt scrise mai demult, având o cu totul altă menire decât aceea de a fi publicate. M-am hotărât de curând să le scot la vedere tocmai pentru a testa dacă ele pot fi considerate sau nu poezii. Aștept cu interes cât mai multe opinii.

Prin starea sau, mai bine spus, trăirea transmisă, este poezie, o mică epifanie fondată pe experiență.

Și eu am avut o poticnire citind despre macaz. Nu pot decât să mă întreb dacă, din punct de vedere tehnic, macazul este în linie și nu pe line? Sau poate mai sunt și alte explicații.

Până la urmă, cred că mai corectă ar fi o exprimare generală, ex. „ca la o linie de cale ferată”, însă nu-mi place asocierea ca_la_o, sună cam aiurea. Oricum, ceva trebuie făcut.
Mulțumesc, Monica, pentru cuvinte!