Azi nu mă mai tem

Simplitatea cuvântul dă naturalețe și frumusețea versului într-o curgere lină, plină de semnificații. Teama nu este ascunsă între cuvinte, ci pare a fi doar umbra ei ce își pune întrebări la care de cele mai multe ori parcă nu găsește răspuns. Se pare că pe undeva stă ascunsă printre silabe o anume zi ce poartă numele de zece, peste care nu se poate trece cu ușurință:

și-atunci

Doar atunci mi se face o frică
de tot
și de toate...

Trecerea ta - prilej de adâncă bucurie pentru mine. Îți mulțumesc pentru rezonanță și cuvintele frumoase.

o poezie ce împinge, fără să vrei, trupul gândului spre meditație...
îmi face plăcere să-mi închipui că finalul nu se referă la dragostea limitată de relația dintre A și B, ci la dragostea în genere, implicând A și non-A, non-B non-etc.
în final rămâne întrebarea ca o cicatrice - oare nu de sute de ori trecem pe lângă?
frica aceea din final se regăsește in mine clipă de clipă.
și-n fiecare zi altă cicatrice.

vers ușor!
cu respect,
pt.

Petru, mă bucură descifrarea acestor gânduri. Poți extinde ideea la dragostea în genere, deși, la vremea când au fost scrise, referirea era strictă la ”A și B” cum spui. Da, întrebarea ca o cicatrice... dar atunci când trecem pe lângă, nu știm pe lângă ce am trecut.
Mulțumesc și te mai aștept!