FLOARE PETROV

lanțul fericirii s-a rupt a ruginit dorul de tine mă mistuie că focul acum călătoreșți în cer nemărginit iubite fără tine nu îmi găsesc locul. te caut alinare printre fotografii în amintiri cu

inima mea iubite este desperecheată plânge și suspină după tine zilnic liniștea ca armonia este trunchiată nu îmi mai recunosc destinul silnic. dorul răsunător îmi pare un tulnic trezește și

cât aș vrea iubite să mă ții în brațe că te ador tu știi foarte bine de ce-ai lăsat moartea să te înhațe iubirea noastră să o dezbine? acum locuiești în univers ocult aproape de sfinți și

nu pot uita iubite ce fericiți am fost parcă toată lumea era a noastră cu vise mărețe ne-am făcut rost însă acum trăiesc ca o sihastră. privesc mărețul soare și mirarea crește încă o zi de

nu înțeleg a cerului pedeapsă mi-a luat iubirea mult prea devreme șarpele durerii încolăcit pe coapsă îi crează inimii numai probleme. de ce Doamne soarta mi-e nedreaptă? și mă supune la chin

iubirea noastră să n-o lași să moară chiar dacă ai apus soarele meu amintiri cu noi scumpă comoară să o păstrezi iubite mereu. doruri înaripate zboară printre regrete un ocean de frământări e

iubite ai legat cu sfinții sacră frăție în lumea de dincolo să îți fie alean în suflet ai iubire nobilă bogăție certă mărturie că n-ai trăit în van. ai trăit cu mine fericiri meritorii ai dus

știu că moartea vine pe nepregătite dar am curaj cu ea să mă lupt îngrop în țărână sentimente smintite și îmi urmez drumul chiar dacă-i abrupt. sunt fiica universului și nu mă tem că am să

ai avut iubite parte de glorii și strălucire dragostea mea pentru tine este imensă alături de tine am dobândit fericire un Paradis magic o trăire intensă. energie optimism mi-ai dat în

cu angelică lumina pregătesc o apărare contra întunecimii ce îmi dă târcoale să îmi trăiesc viața fără supărare fără alte revoluții și răscoale. de moarte nu mă tem sufletul nu moare dar

răspândesc perle de gânduri cu dezinvoltură lumea mea mă știe incurabilă romantică zilnic evoluez prin artă știință cultură inimii mele i-am dat iubirea semantică. sufletul meu mereu l-am

la izvorul dragostei mai umplu o carafă prepar inspirată rețeta pentru fericire îi pun nume amprentă virtuală parafă optimismul meu nu e o nălucire. sevele naturii îmi dau energie soarele e

frumoasa dimineață cu aromă de cafea mă scoate din strâmtoarea somnolenței m-a ținut trează noaptea de catifea bizar scenariu din arta existenței. găsesc bucurii sub soarele iubirii e vremea

dorul de tine iubite este magnific mă poartă printre amintiri și sentimente dar tu te-ai înălțat în univers mirific pe o stea să locuiești eminamente. ai luat cu tine o parte din mine nu îmi

mi-e dor de tine scumpul meu iubit vreau să mai simt fluturi în stomac dar din lumea asta ai plecat grăbit m-ai lăsat tristă cu sufletul buimac. acolo unde ești e numai armonie haosul lumesc

am să rezolv ale minții procese drumul spre iluminare e anevoios nu fac risipă și nu fac excese de optimism și suflu voios. mi-am învățat spiritul să fie abil să știe că tot răul duce spre

nu sunt singură mi-am luat o cățelușă Bichon Maltez cu august pedigri foarte iubitoare și mereu jucăușă transformă-n bucurii momentele gri. crește cu iubire și iubire-mi oferă singurătatea am

sunt turistă visătoare între Bega și Prut dragostei de glie i-am rămas fidelă mi-a dat mult mai mult decât am cerut mi-am cunoscut iubirea într-o citadelă. adun în suflet splendori

nu îmi ascund problemele sub preș le rezolv cu credință și optimism exersez respirații cu aer fresh lumea mea cunoaște real pacifism. în sufletul meu nu e loc de ură nu transform regrete

uneori mă simt a primăverii nimfă îmi înfloresc emoțiile ca niște ghiocei mirări renascente alunecă în limfă compun poeme din vechi obicei. timpul meu e un zeu legendar mă ademenește cu idei

vântul ștrengar îmi face aluzii despre aventurile în codrul verde în râul de cleștar limpezesc iluzii nimfa apelor să mă dezmierde. cuci îndrăgostiți par niște dirijori la rapsodia

aștept iubite momentul revederii să-ți amintesc cât de mult te iubesc să ne zâmbească luceferi puzderii complet fericiți în regatul ceresc. în poala lunii să ne cuibărim ca doi îngeri cu aripi

cu rugăciuni îmi întăresc credința nu las depresia să mă stăpânească iubirea de viață îmi ocupă ființa Hristos îmi oferă pronia cerească. emoțiile curg la masa de scris cuvintele au devenit o

ascunde într-o stea iubirea noastră vremuri bezmetice să n-o destrame noaptea să lucească în lumina albastră să nu mai treacă niciodată prin drame. eu știu din tot ce-a fost n-o să mai