Poezie
metempsihoză
1 min lectură·
Mediu
în pomul cunoașterii sunt și eu o frunză
toamna din verde în galben mă schimbă
lumina blândă mă-nvelește ca o pânză
slove de iubire îmi răsar pe limbă.
pe umerii mei poposesc chiar și norii
când este furtună cu stoicism rezist
mă leagănă vântul când mă trezesc zorii
este o binecuvântare faptul că exist.
la umbra mea cântă o ciocârlie
romanța unei iubiri ca în filme
am vise mărețe în mintea zurlie
freamătul vieții vibrează la culme.
chipul îmi este imprimat în gravuri
magic optimism păstrez în nervuri.
00617
0