FLOARE PETROV

surâsul soarelui pregnant în geografie sursă-i de optimism și de speranță lumina cu amprenta în caligrafie îmbracă litere-n cristalină substanță. poezia inimii cu metafore și rime o răspândesc

în hora toamnei se tocesc pingele mă prind și eu într-o veselă sârbă clipe de încântare înșir ca pe mărgele focul iubirii îl întrețin cu turbă. nu mai vreau nici o zi de tristețe sunt atâtea

tot ce-mi doresc iubire la infinit să îmi transmiți din cer iubitul meu să îmi simt sufletul mereu împlinit chiar dacă-s singură și-mi este greu. nu credeam vreodată că am să te pierd în

când soarele răsare pe azura boltă razele îmi mângâie ochii nedormiți atunci nu mai gândesc furie și revoltă o revedere iubite vreau să îmi promiți. sufletul îmi este plin de amintiri cu

nu privesc cu mânie nicicum înapoi voința universului s-a împlinit mereu îmi extrag optimism din ritmuri de cimpoi iubirea din suflet e scump minereu. destinul mă duce unde e scris în

în aluatul zilei adevăruri frământ pâinea să crească pufoasă gustoasă cu cămașa de lumină mă înveșmânt și sorb roua stelelor tot mai setoasă. las urme de iubire pe pământ sunt liniștită deloc

iubirea dintre inimi inedită chimie a făcut și timpul să vibreze ca noi în nopți de poveste una și o mie am strâns în suflete fericiri de soi. emoțiile noastre s-au mulat pe stele să ne simtă

nu vreau iubite bogații averi mi-ar fi de-ajuns iubirea de ieri noapte de noapte în brațe să mă ții să extragem fericirea din peripeții. de-am fi avut iubite un alt final să nu te pierd din

nu s-a terminat iubite al nostru mariaj o veșnicie am să fiu mireasa ta mi te imaginez în cerescul voiaj îmbrăcat ca un prinț cu sacou de tafta. toate emoțiile le trec printr-un triaj iubirea

vara își face bagajul grăbită să plece împlinită într-o lungă vacanță se știe prețuită adorată iubită a slujit natura cu multă prestanță. lasă în urma ei grădini pline de rod câmpii întinse cu

m-ai învățat să n-am așteptări de la nimeni să descopăr în mine puteri miraculoase gânduri să se transforme în flucși lumeni m-ai învățat să ocolesc locuri periculoase. soarele meu prințul meu

au trecut trei luni e zi de parastas te pomenesc iubite cu sufletul îndurerat până și cuvântul îmi tremură în glas dar îți păstrez iubirea așa cum ai sperat. îți împart bucate sfințite la

ajută-mă Doamne să purific gânduri să nu mă mai gândesc la suicid bântui ca stafia între patru ziduri în sufletul meu este un mare vid. dorul de iubitul meu este ca oceanul când este străbătut

iubirea noastră iubite îmi face plinul cu emoții revelații și cu energie cu noi conlucrează cerul divinul am trăit o viață zile de magie. eu te voi iubi și dincolo de moarte știu că mă veghezi

dorul hoinărește ca o pasăre de noapte prin codri de gânduri prin văi de speranță emoții romantice savuroase coapte învăluie nesomnul cu albastră nuanță. te voi adora iubitul meu o veșnicie ai

iubite fără tine nu-mi fixez obiective tristețea mă trimite în pustietate singurătatea nu-mi mai dă motive să mă bucur de viață în deplinătate. nu am să mai trăiesc zile festive nu voi

chimia dintre noi cu reacții complexe a sfidat furtuni tornade uragane sub cerul iubirii cu albastre reflexe ne-am fericit printre mândre morgane. iubitul meu n-am să uit niciodată că tu mi-ai

am ieșit din beznă ca fluturele din cocon cu o iubire neclintită ca o stâncă mi-e dor iubite de seranada sub balcon de fericirea noastră cucernică adâncă. iubitul meu educat ca un lord m-ai

privesc spre viitor cu spirit curajos așa m-ai învățat tu iubitul meu soarele este sus nu privesc în jos și cred că mă are în grijă Dumnezeu. iubite am iubirea noastră o comoară face din mine

ai avut iubite cheia inimii mele mi-ai deschis cu ea orizonturi de vis ai luat-o cu tine în cer printre stele drumul spre fericire îmi este închis. am prețuit iubirea ca pe-o bijuterie mereu

văd chipul tău iubite în mii de stele dorul se dispersează ca norul de fum lumini dau strălucire gândurilor mele dar acum sunt singură pe-al vieții drum. un bagaj de amintiri duc în viitor și

aș vrea iubite o zi să te mai am să reaprindem flacăra pasiunii ca doi porumbei pe același ram în grădina cu zambile și petunii. măcar o noapte să mai fim împreună să înnoim jurămintele de

nu îi mai aud inimii simfonia de când tu ai plecat iubitul meu în mii de cioburi s-a spart armonia într-o solitudine suspin din greu. neliniștea din suflet pare o furtună blestem mereu moartea

gândul meu hoinărește ca un trubadur pe cer printre stele să te întâlnesc doruri de tine iubite zilnic îndur speranțele ard ca un foc nefiresc. aș mai vrea iubite din noapte până-n zori la