Poezie
sub semnul prezentului
soțului meu Alexandar post mortem
1 min lectură·
Mediu
îți sărut chipul încadrat în ramă
lacrimi de durere curg pe obraz
dorul ți-l transmit prin telegramă
în cerul cu reflexii azure turcoaz.
iubite acum ești comoară cu amintiri
păstrez în inimă iubirea infinită
pe care ți-o port scrisă-n povestiri
astăzi și slova îmi pare cernită.
nu știu ce-mi este promis în viitor
dar fără tine viața n-are sens
în sufletul meu dorul răscolitor
te cheamă iubite puternic intens.
dragul meu o veșnicie am să te iubesc
știu că mă veghezi vremuri să răzbesc.
00610
0