felix nicolau

dacă dau în femei e numai pt că nu deosebesc sexele: m-am miopit iau sânii drept pectorali cerceii drept cercei fustele drept prosoape nu dau tare lasă! nici bărbații de azi nu mai sunt ca pe

piatra aruncată în depărtări se întoarce adesea pentru a mă izbi cu sete în frunte și deodată primăvara se umple de atâta singurătate încât păsările trec prin noi fără să bănuiască

vai ție, bibelou, copac vâjâind între blocuri față întoarsă din cer spre Sudul de piață al muntelui

deodată lucrurile s-au vărsat în afară! peste lampa cu ochiul scos a trecut Duhul Sfânt în chip de bâtlan deci pieptului meu i s-au prezis

„scriitorul să descrie grădini imaginare cu broaște adevărate în ele” (Marianne Moore) i se spunea Săbiuță – o derivație insuportabilă de la numele de Paloș, Nicolae

cum vin din bucătărie repar tot ce-mi iese în cale scaune țevi pantofi țigări papagali instalații învârt cheia franceză deasupra capului șuier doar într-un furou vișiniu ea mă-ntreabă: ce-i

trebuia filmată ieșirea în ring a preotului sălbatic dansul mithraic pe plajă cu ochii proptiți în taurul năclăit de alge cu marius ieșit din burta cu valuri a monstrului marius șiroind în

Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile plutind peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten

ecranizare după Complotul bubei, de b. p. hasdeu pelican cu ochi de clanță culeg într-o gușă mucuri de știucă schije de mreană într-alta sânge de hrean neam cu

nu vreau să anunț poliția că te încăpățânezi să exiști deși împușcată în 2 locuri fragede beatrice se agață de gard uite marea! Bibanul pleoșc i se smulge din brațe nu vreau să pricep cum