Jurnale

Atinge-mi umerii: se va deschide cerul! Te rog, șoptește-mi cât este ceasul? Și până în viitorul ce nu-mi mai aparține fă poezie în cer cu trupul meu. Frământă, sărută, alintă și

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Mă simt toamnă, prietene. Iar frunzele mele stau așezate la picioarele tale. Ceață mi-a devenit respirația: senină și grea! Oglinda viselor mele ruginește de atâta timp irosit. Mai cunosc

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Amorțită... aștept să cadă asupra mea. Odată atinsă înapoi timpul nu-l pot da. Se pierde... și țipă șoptit defecte ce altă dată îl încântau. A căzut Babilonul pe fața mea! Ceață Și

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Bătrâne, tremuri! Rogu-te să-ți fur o zi cu soare, un cer senin din Marte, să-ți coloreze trupul: albastru de iertare. Și cântă ce ochii tăi ascund; mi-e dor de cenușiul crud din

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Suflet gol, încotro te-ndrepți? Ce să auzi? Ce să mai înveți? Când nici ție nu-ți vorbești… Alergi între cojile de lacrimi ce nu ți le recunoști: propriul asasin! De ce să mai privești în

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Prima dimineață fără tine: picioare desculțe în timpanul soarelui ce se-ascunde… un surâs pierdut în trecutul comun. Gol între așternuturi, pași ce-și pierd culoarea și tot ce-ai luat în

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Exact în acest moment am un dor nebun de tine, tu cel care-ai fost și vei rămâne: în mintea mea, visul ce m-a ispitit și gustul pe care mi l-am dorit: în speranțe, zâmbet, tot ceea ce era

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Inutil ascult acum povața nopții și ochii de argint, altă față arată oglinda! În secunda toamnei vând tot ce-am nou la preț de \"second\" clientului avid de mărunțișuri. Aparenta

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Ghemuită țin la piept cerul: nu simt, nu aud doar văd: natura-i agitată când vântul o îmbracă! Desenez ceață… iar cuvintele bete se caută în buzunare de o țigară! Cresc amintirile

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Într-o voce de mormânt eu sunt un sunet, rătăcită-n ploi și vânt într-un cimitir cu tine… Eu sunt lacrima ce râde pe obrazu-ți obosit, mama ce-ți îmbracă doliul tău nemărginit! Eu

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Un pas spre noi din când în când… și-un gând mai apoi un dans… Stinge lumina simte-mi prezența și ascultă gândurile mele Nu te speria: suntem o poveste! Trezește-te gândindu-te la

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Plâng și scriu… E târziu! Scriu și plâng, tremurând… Sunt cuvinte, simțăminte… și fum de țigară în vântul de afară! Umbre pe buze, imagini în frunze… Deșartă pocăință așteptând

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Rafală de idei furtună în decembrie… Ascult povestea ei despre o iarnă verde. Nerecunoscător gând trădează nebunia! Cumpăr și vând la bucată fericirea! Dorință sacră sunete de

FEFarkas Andrea Eliza

0

2

Să pot înțelege limba îngerilor și rușine să nu-mi fie că iubesc, aș fi vrut! Ascunsă-n adâncul unui do minor privesc cum ceilalți mă caută la suprafață… Și să cutreier nestingherită

FEFarkas Andrea Eliza

0

1

Te las printre degete să aluneci, deși amândoi vrem să mai rămâi… Te poți întoarce, dacă vrei! Cald fior, rece cuvânt, suavă-mpreunare: în cele din urmă, distanța ne va ține

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Râu… avânt, clipe de sfințenie! O Sfântă nebunie… Ascult mărturisiri ale pruncilor sinucigași. Urmez o cale spre Golgota… Părinte, cruci, icoane și mii de milostenii, scuipă-n

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Pustiu în mine Se ține Deplorabil O ramurică Ce inevitabil mă taie Când pleacă… Te uram Acum mi-e milă de tine! Verdeață în tine Se desprinde Alunecând Un fluture Și soarele te

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Cascadă... ploaie... șiroaie... toate nevăzute de ochiul lucid al transparanței ce aparține lumii, zărite doar de o coardă neatinsă a sufletului pe care fluturele s-a așzat spre a-și odihni

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Lasă-ți lacrima să cadă pe iubirea din mormânt... Uită! Lasă-n urmă totul! Privește-n tine, câte mări ai strâns... Alungă noaptea grea din suflet pentru un răsărit de soare! Ieși din

FEFarkas Andrea Eliza

0

2

VIS: Văd marea... în stânga mare, în dreapta o pădurice, în față marea cu valuri uriașe, înspumate și atât de tulbure, iar în spate zăresc un cal alb cu corn în frunte și aripi mari bleu având un

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Transmiți nesiguranța bilaterală a unei oglinti sparte ce reflectă doar holocaust... Aștepți, în schimb, perfecțiunea culorii ce-ți pictează dorințele.. Iubești, tu oare, lumina

FEFarkas Andrea Eliza

0

0

Vreau să fiu ploaia ta! Pe tâmpla vremii să stagnez să uit,să cred și să visez Vreau moartea s-o obosesc! Vrei să fii pământul meu? Sub secunda toamnei uită-mă pleacă...iubeșze-mă! Caz

FEFarkas Andrea Eliza

0

1