Nudă

Ghemuită țin la piept cerul: nu simt, nu aud doar văd: natura-i agitată când vântul o îmbracă! Desenez ceață… iar cuvintele bete se caută în buzunare de o țigară! Cresc amintirile în intensitate… acoperindu-mă! Nu văd. Nu simt. N-aud. Mă scufund: în zdrențe, dar e frumoasă biata primăvară! Renasc placenta-mi o păstrez într-o vistierie… Sfârșii plânsul, doliul. Ascund lumina în palma dreaptă!