Umbre pe buze

Plâng și scriu… E târziu! Scriu și plâng, tremurând… Sunt cuvinte, simțăminte… și fum de țigară în vântul de afară! Umbre pe buze, imagini în frunze… Deșartă pocăință așteptând credință! Așternute-s … șoptite… clipe împietrite iar tu, neștiutor, de visele ce-mi dor! Greu… fără tine să-mi aduc aminte Ascund în degete deșertăciuni și regrete. Amorțesc și citesc… flori învelesc. Citesc și amorțesc: „De ce să mai iubesc?”