Reflexie

Bătrâne, tremuri! Rogu-te să-ți fur o zi cu soare, un cer senin din Marte, să-ți coloreze trupul: albastru de iertare. Și cântă ce ochii tăi ascund; mi-e dor de cenușiul crud din vremurile tale! Departe... îți ții cerul lângă laptele matern. Și nici culoarea ta nu are același gust. Povestește-mi iară, cum iarba s-a născut și tu ai îngrijit-o să rămână ca și acum. Te-aud încă o dată... Să-ți pătrund în gând aș vrea... Dar ... Reflexia oglinzii-mi arată că sunt eu, dar mai cărunt!