Ființa ta de când mi-a prins
Privirea-n lanțuri de iubire
Neliniști hăul mi-a deschis
De slăbiciune și-ndoire.
Mi te ador ca pe-o pictură
Crochiu cu-n luciu de pastel
Dar stingherit
Ce simți din palma mea?
"- Căldura, din degetele mele plămădită"
Ce simți prin părul meu?
"- Nemărginirea, din răsfirul anilor mei"
Ce simți pe buzele mele?
"- Dorința, din murmurul meu
Pe-o mărgea de ape albastre
Într-un vârtej de molecule
Sub un noratic smoc de astre
Creare-a fost a vieții bule
Prin răscoliri zvâcninde milenare
A apărut apoi dintr-un teluric bob
O unică
Pierdut pe-un cer de zâmbete pribege
Atunci cand amintirele se-ngână
Cu un sărut stingher ce-atârnă
De-o reîntâlnire cu priviri dulcege,
Eu am uitat că te-am uitat,
Iar prin păduri de
De nu te-aș ști nebună,
Nebuna mea pe veci
Mi te-aș ciopli din humă
Din minți să mă petreci.
De nu te-aș ști vâltoare,
Vâltoarea mea de dor
Te-aș zămisli din mare
Din vis să te scobor.
De
A mai trecut o clipă
De când te-am întâlnit
Și mi te-am pricopsit
C-o dragoste în pripă
De parcă luni trecură
De zbucium și de dor
Alene să-nfăsor
Secunda,
Două note șugubețe
Au fugit fără motiv,
Chipurile vor să-nvețe
Cum e fără portativ.
Cheia sol dădu de-alarmă
Suduind pe-un biet bemol,
Șef-plantonul din cazarmă:
“- Ești un mare
De tine m-am indrăgostit așa într-o doară
De parcă eram o piatră în așteptarea
Unui râu ce va să mi se scurgă peste neliniști
Urmărind murmurul privirii dăruită de tine.
De tine așa
Te-aștept să vii c-o adiere
Prin cârlionții buclucași
Și cu o moale mlădiere
Prin degete să mi-i delași.
Te-aștept să vii cu-nmiresmare
De pielea ta să mă lipesc
Iar cu o dulce sărutare
De
Din două lumi străine,
Ne-am deslușit doar doi
Sătui de un nedor
Ce se ițea prin noi.
Și îți adăpam frunzele
Cu lacrimi de ploaie fermecată
Iar tu mi te aplecai
Cu ramuri mlădioase
Holtei pe un drumeg
De gânduri înspumate
Nebun de tine-alerg
Cu vise răsfirate
Hălăduind în van
De ani și ani de zile
Mi-e sufletul ocean
De căutari febrile
Si-n inima-mi de jar
La al
\"Din Marele Alb am venit
În Marele Alb ne întoarcem\"
Dar de ce oare mă înfricoșează Infinitul Nemișcat
De după întoarcerea mea în Marele Alb
Și nu îmi este frică de Infinitul Nemișcat
De
Durerea, să-mi adoarmă
Înlăcrimări confuze,
Din al tău nume-mi sfarmă
Mut, amintiri difuze.
Ca un vrăjmaș ascuns,
Pierzania, ți-e soartă,
Și mă revăd străpuns
De-nfățișarea-ți
motto: “Atunci când vrei sa păcălesti viața, te păcălești doar pe tine”
Împletind destinu-n ițe
Cu speranțe matisat,
M-ați urzit din rămășițe
De răstimp, m-ați botezat.
Lunga panglică
Trei rățuște cam prostuțe
Se plimbau voios pe lac,
Dând agale din lăbuțe,
Și-într-un glas cântau mac-mac.
Prin stufiș - ascunsă bine
Coada mare și-agita,
Vulpea ce cu greu se-abține
De-a-le
Iubesc o adiere de lumină, încet să-mi încălzească chipul
Să simt aroma de nisip fierbinte, înnebunindu-mi gândul
Duios un sunet de talaz învolburat, să mă adoarmă dulce
Suspin, tânjesc să văd un
De tu dorești, eu te doresc
Să mi te-alint când mi te-alinți,
Priviri să-mi furi când te privesc
Cu-n simțământ ce-adânc mi-l simți.
\"-De te doresc
Să mă alinți
Eu te privesc
Iar tu mă
Am rămas doar noi doi pe lume
Precum doi copaci rătăcitori
Printre drumuri de viață
Netrăite.
Ramurile împreunate
Către soare ni se deschid
Într-un dans de contopire
A
Ce taină mi te-a pus în cale
Făptura ta să îmi dea ghes
De murmur pipăind pe goale
Contururi moi pândind eres?
Prin păru-ți vâna îmi decurge
Cu fir de sloave flămânzit,
Răsfir prin
O agrafă zâmbăreață
Prin birou mi se foia,
Etalând o strungăreață
De metal -tot și-o-ndoia.
Mai înfiptă-o pioneză,
Cu muhaiul său prea berc,
Perora o ipoteză
Unor pixuri strânse-n
\"-Lumea?... teatru este doară...
Amalgam de râs și lacrimi,
Dâre ce-n abis pogoară
Cu-amintiri și-apuse patimi.
Sunt actorul unui suflet
Dijmuit de-al clipei jude
Ce îmi zdrențuie prin
EL