Eugen Constantinescu
Verificat@eugen-constantinescu
„Nothing comes from Nothing”
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui…
(febra unei simțiri)a fost di...vină!
Pe textul:
„posibilă trecere" de Liviu Nanu
\"dinamica sentimentelor\"
Pe textul:
„posibilă trecere" de Liviu Nanu
Pentru că distanța dintre un răsărit de soare (astronomic vorbind!) și răsuflarea speranței (ce-i drept de atâtea ori întretăiată!) este \"valoric\" egală cu un nou zbor!
Genetica, cu genele ei lungi și spiralate flirtează cu spiritul unei locuitoare ale Tarrei:
- \"Mâine este o nouă zi...\"
Pe textul:
„De ce sa mai sper?" de Ana Maria Selznick
Sper să fie geana de senin apărută...din senin la fereastra ta cauza acestei schimbari!
Pe textul:
„Nedumerirea" de Silvia Van
Așa cum și tu ne încerci corzile noastre acelea cu reglajul mai fin, în căutarea ta acerbă a cerului tău.
Stările mai amare, se vede ,vibrează frumos.
O poezie-stare-de-spirit, un labirint al tău- cel puțin în ultima vreme...
Pe textul:
„Hai, te rog..." de Silvia Van
Ai vrut cumva să scrii \"o dată\" în loc de \"odată\", acolo în versul 23?
Căci mie așa mi se pare că ai intenționat!
Oricum, poezia ta este deasupra...remarcabilului!
Pe textul:
„Poezie cu un cântec și-o pasăre" de Radu Tudor Ciornei
Ultima parte se dă în ambalajul resemnării!
Căci cum putem noi lupta cu mareea timpului, maree aflată doar într-o singură ipostază : cea de flux?
Doar pupilele ne mai trădează uneori tremurul ascuns al apelor încărcate de dorință!
Mulțumesc de vizită mânuitorilor de nuielușe de alun aflați în căutare undeva pe deasupra poeziei mele!
Pe textul:
„Fântânarul" de Eugen Constantinescu
Cât despre sete...
Deasupra oceanelor lumii s-au așternut deșerturile oamenilor iar deasupra nisipului încins foșnește oceanul de nuiele de alun , tatonând frenetic în căutarea licorii de suflet!
Am și eu ca tot muritoru\' nuielușa mea tremurătoare de alun.
Să știi!
Pe textul:
„Fântânarul" de Eugen Constantinescu
Iar dama de alb (căci bănuiesc că pentru ea ai încasat-o de la caii cu pricina!), deși nu a supraviețuit - în pofida sacrificiului tău ! - pierderea ei, se spune în șah, nu înseamnă de fiecare dată și pierderea partidei...
Interesant joc al ideilor, energic, aș spune!
Pe textul:
„moartea nebunului de alb" de silviu dachin
Coteaza doar unde esti atunci cand se aude huruitul sau de dupa coltul strazii...
Pe textul:
„Tramvaiul 40" de Eugen Constantinescu
Nu te lasa!
Pe textul:
„poveste 3 - tot Mufi" de Anne Marie Oprea
Scuze!
Pe textul:
„Cădere" de Carmen Fenesan
itinerariu...
Si extinctorul acela ...o imagine cam tehnica, nu ti se pare?!
Abis infernal, petale de fluturi si musai extinctorul altfel nu s epoate!
Nu se prea asorteaza unelel cu altele.
Sau asa ai vrut tu ?!
Pe textul:
„Cădere" de Carmen Fenesan
Tramvaiul meu s-a nascut in copilarie cand fascinat de micile luminite rosii de la ultimul vagon, acolo sus sub acoperisul sau, ma duceau involuntar cu gandul departe...
De-as fi stiut!
Dar, hai sa fim sinceri:
cunoasteti voi un baietel caruia sa nu ii placa sa se joace cu trenulete, camioane cu remorca?
Cunoasteti? Da?
Nu este sanatos sa va mintiti singuri...
Tramvaiul acesta este in noi de cand ne-am nascut!
Multumesc de comentariu Silvia.
Pe textul:
„Tramvaiul 40" de Eugen Constantinescu
Este firesc dar nu si in van caci clipele de beatitudine din cupa iubirii sunt licoarea care ne fac viata mai frumoasa.
Ai stiut sa rascolesti asa de frumos cu penelul tau sensibil culorile de toamna ale unei despartiri...din pacate ale tale de eternul el, posibila ta jumatate pe lumea aceasta.
A, sa nu uit: ai dreptate, Dumnezeu numara intotdeauna lacrimile femeilor!
Superba si perena imagine-cheie sugerata de poezia ta.
Pe textul:
„Epilog" de Monica Mihaela Pop
\'\'un copil se juca in rotundul din stanga\'\' imi declanseaza o imagine trista, nostalgica a copilarie emigrate definitiv (cu acte in regula!)din viata noastra.
Ramasa undeva in trecut, intinzandu-si radacini inverse spre prezent.
Radacini cu seva amara si iz de neputinta.
Starea ta de spirit din ultima vreme mi te arata undeva printre valuri inalte si intunecate iar pluta aceasta care este poezie.ro incolteste plina de speranta dorinta ta de a regasi pamantul ferm al existentei tale.
Felicitari Silvia pentru poezie, esti toata o vibratie in aceasta lume-furtuna!
Succes!
Pe textul:
„Poveste de dincolo de mine" de Silvia Van
Așa că, hai să inspirăm aerul tare al dimineții cu folos!
Pe textul:
„Noi, copacii nemangrovieni" de Eugen Constantinescu
Mulțumesc pentru aprecieri.
Pe textul:
„La rascruce de muchii" de Eugen Constantinescu
Misterioasa EA, cu lagunele și tainele ei ascunse undeva în cuvinte-falduri îți dăruiește acum un fir ghid către Insulă, fir presărat cu hieroglifele iubirii ce te înconjură ispititor, ca și brațele tentaculare ale unui Nautilus cuibărit într-o nișă temporală...
Sunt semne că...iubești!
Pe textul:
„Semne" de Florin Hălălău
