Tramvaiul 40

imi pare rau ca aceasta poezie a trecut cam neobservata...mie mi se pare ca are niste imagini deosebite pe care nu le voi insira aici deoarece sunt prea multe...in fapt toata poezia e o imagine vizuala si-n acelasi timp dinamica...o imagine superba...desi mi-a trezit amintiri legate de matematica la rotile pierpatratice...:))
de ce or fi tramvaiele atat de pline de poezie?

Tramvaiul este unul din mijloacele de transport catre undeva, vine din trecut, trece prin viata noastra iar din cand in cand auzim usile deschizandu-se in dreptul nostru impreuna cu injuraturile vatmanului grabit sa ajunga la capat de linie sa bea un suc...
Tramvaiul meu s-a nascut in copilarie cand fascinat de micile luminite rosii de la ultimul vagon, acolo sus sub acoperisul sau, ma duceau involuntar cu gandul departe...
De-as fi stiut!
Dar, hai sa fim sinceri:
cunoasteti voi un baietel caruia sa nu ii placa sa se joace cu trenulete, camioane cu remorca?
Cunoasteti? Da?
Nu este sanatos sa va mintiti singuri...
Tramvaiul acesta este in noi de cand ne-am nascut!
Multumesc de comentariu Silvia.

ca poarta numarul 40..ca 35..tramvaiele astea trec, zgomotos si prafuit..uneori uita chiar sa opreasca in statie..alteori vatmanul e prea ametit ca sa mai inchida usile si atunci pierdem bucatele din noi ..da,da..ai dreptate..sa nu ne mintim..tramvaiul acesta e in noi, doar vatmanii astia sunt nebuni si joaca uneori feste ,sinele sunt ba prea lungi, ba prea scurte..si iar o iau de la capat..intorc la rond si spun..ce conteaza ca e numarul 40 sau 35 ...

Da Florina, ai dreptate, nu conteaza numarul tramvaiului!
Coteaza doar unde esti atunci cand se aude huruitul sau de dupa coltul strazii...