posibilă trecere

O poezie matură, cu imagini conturate de \"o mână\" fără tremur, cu sepii de peste ani, cu un posibil \"curcubeu vegetal\" - întruchipare a unei iubire patinatoare acerbă pe luciul timpului, cu certitudinile supravieșuind oricărui formalism al unor posibile definiții, cu \"plânsul tău circular\" - această piesă-în-plus din jocul de puzzle numit:
\"dinamica sentimentelor\"

Spre deosebire de somnul pe spate din \"Noaptea\", aceste versuri mi-au umplut sufletul de căldura unei iubiri atât de adânci încât e mai ușor să spui cine nu e celălalt, decât cine e.

Doar ceva mai spun: superb!

Ion, cel mai frumos, vagabond si instarit holtei din sat. Maria, cea mai frumoasa din sat, rivnita de toti holteii, un pic cam vagaboanda de felul ei.
Intr-o seara, la hora, Ion se imbata crunt si se duce la Maria, spunindu-i:
- Auzi fa, fac si eu, ceva, in seara asta cu tine????
Maria sta un pic pe ginduri si incepe sa se gindeasca cu obida: \"ia te uita, fir-ar dracu\' al dracu\', cind sa fac si eu ceva cu Ion se nimereste sa fiu pe ciclu!\" Sta ea, se uita un pic la Ion si isi spune in gindul ei : \"da-l dracu\' ca-i beat, nu se prinde el! si daca s-o prinde, plec dimineata pina sa se trezeasca bou\'!\"

Zis si facut, se duc la Ion acasa, fac dragoste toata noaptea, dupa care se culca. Pe la ora 7, Maria se trezeste si fuge spre casa sa n-o dea ma\'sa absenta la raportu\' de dimineata. se trezeste si Ion, pe la 11, mahmur. Se freaca la ochi, etc.... cind arunca o privire in juru\' lui, vede ca-i patu\' plin de singe si incepe sa urle ca din gura de sarpe:
- Mariaaaaaaaa, Mariaaaaaaaaaa...am omorit-o pe Mariaaaaaaaaaaa......

Se da jos din pat si se repede la dulap. Trage un sertar si, de sub o gramada de chiloti si sosete, scoate un pistol. Ii miroase teava si-si zice ca pentru sine, un pic mai linistit:
- Ma, n-am impuscat-o.....

Se repede in bucatarie, impiedicindu-se de o sticla de votca, se redreseaza, ajunge in bucatarie si controleaza infrigurat toate cutitele. Un pic nauc si parca si mai linistit ofteaza:
- Ete ca nici cu cutitu\' n-am taiat-o....

Ca traznit, o rupe la fuga, infigindu-se cu mainile tremurinde in aparatele de ras. Din ce in ce mai nedumerit, exclama cuprins parca de furie:
- Nici cu lama nu i-am dat.......
Ridicind usor privirea, slobozeste un urlet animalic in timp ce ochii ii erau atintiti in oglinda de baie, iar cu mainile isi smulgea parul din capul ce capatase o culoare livida:

- SA MOARA MAMA, AM MINCAT-OOOOOOOOOO !!!!!!!!!


Ti-am facut o scurta trecere prin dinamica altor sentimente. Ideal ar fi ca cele doua se se imbine intre ele. Am spus Ion si Maria involuntar si fara aluzii la personaje reale.

oamenii aceia care purtau pelerina
innoptau in fiecare seara la alt han
acum pielea lor tabacita de scanduri
isi transpira printre petice picurii de sange
bolnavi
oamenii aceia s-au dovedit a fi
barbatul si femeia
inchisi in umbra facuta de oasele lor
isi scuipau in palme flegme sangerii
si totusi
si totusi universul
nu s-a impartit niciodata la doi

Si totusi antoane, exista atatia descreierati pe lumea asta incat am ajuns la concluzia ca niciodata coltii iubirii nu se tocesc.

Mie imi place noul Anton, e mai pe gustul meu, recunosc.
Textul asta e sensibil, matur, adevarat.
Mi-a sarit in ochi \"voi deveni cîndva un curcubeu vegetal\"
\"plînsul tău circular\"

Antoane,ești bun de cinste. Să dai de băut pentru că ți-ai înnoit vizibil arta poetică și, ce e mai important, dinamica sentimentelor! Mai ascute din cînd în cînd colții iubirii și pune-o la treabă, să nu șomeze. Ãsta e secretul.
Acum, la revenire, găsesc, surprinzător, un alt Anton!

Anton , ca un poet complet ne arata cum ca DA. POT.

Si chiar poate, al naibii...

\"voi deveni cîndva un curcubeu vegetal
stînd agățat ca un banner între oasele noastre
roase pe alocuri de colții tociți ai unei iubiri
cu nuanțe sepia \"

asta cred ca ai luat-o din NOESISUL ala care iar a inceput sa pasca prin curtile noastre. Nu e chiar ca vara trecuta dar..e vara :)

Numai bine