Erika Eugenia Keller

Înțeleg și respect alegerea dumneavoastră de a păstra textul în forma sa autentică. Felicitări pentru nivel! Vă astept cu un raspuns aici
https://www.poezie.ro/index.php/article/14193997/Dragi_prieteni. Chiar sunt curioasa.

Poemul dv are o intensitate mistică și viscerală, unde sacrul și haosul se amestecă în imagini sensibile („două icoane într-o singură ramă / într-o singură rană”). Forța vine din tensiunea dintre iubire, ură, credință și suferință. Personal, eu as aerisi textul prin câteva pauze sau versuri mai concentrate, ca să respire mai bine și să lase imaginile tari să se decanteze. Mult succes în continuare!

Răspuns: „Grill”-ul (grătarul) de stradă

,,Trei consoane-un i de „tură” / adica g r i ll (are trei consoane si un i de ajutor)
Ne servesc - minut - la stradă, /adică turcisme: fast-fooduri, shaormerii, mici grătare stradale etc.
(Fără lux în conjunctură)-clar
Mici și bere... vechea nadă / adica terasă populară

Am ghicit?

Poemul dv are o forță vizuală și simbolică. Imaginea calului - fantomă, întrebare, în final Timp, da, creează o axă mitică puternică, iar trecerea prin mare, pământ, cer sugerează universalitatea căutării. Versurile transmit senzația de călătorie inițiatică, unde fuga și libertatea devin căutarea propriei identități. Poemul are imagini puternice. Personal, eu as pune accent pe claritatea metaforei; „fiare de lumină” sună frumos, dar dacă intenția dv a fost „fire de lumină”, merită decis și fixat pentru claritate. Apoi respirația versurilor: lăsând mai mult spațiu înaintea finalului („Încă mai există spații / fără mine”), ati accentua puterea de ecou a încheierii. Firul simbolic: calul e fantomă, ființă vie, întrebare și Timp; toate sunt sugestive, dar ati putea alege dacă vreti să păstrati această polivalență sau să accentuați un fir principal. Cu mici ajustări de formă și o decizie clară asupra metaforei centrale, ar putea să capete și mai multă coerență și forță lirică. Mult succes în continuare!

Nu aș fi zis că e un poem din anul 2006. Un poem bun, construit pe axa unui dialog interiorizat, cu o figură aproape mitologică: „el”, „fratele timpului”, care devine instanță critică, ironică, atotștiutoare. Poemul este o meditație asupra destinului poeziei și asupra riscului de a aluneca în „patetism”, de a încărca versul cu detalii mărunte care nu mai reușesc să susțină adevărul estetic. Ironia devine aici instrument critic: de la invocarea marilor repere (Whitman, Baudelaire, Poe) până la coborârea voit trivială („puțulicile mereu vesele”), textul parcurge un arc in timp. Un poem al cărui prezent a fost anul 2006, deci acum 19 ani. Ultimele versuri („toate aceste gânduri... / căței care scheaună în vis / lângă toți copacii lumii”) sugerează că poezia, oricât de ironizată sau relativizată, rămâne un fenomen al vieții subconștiente, al visului, o prezență fragilă, dar universală. Imaginea câinilor care scheaună în vis devine un simbol al involuntarului, al instinctului poetic care continuă să existe chiar și atunci când rațiunea îl ridiculizează. Este o concluzie paradoxală: chiar și atunci când e minimalizată la nivel de „scheunat de căței”, poezia rămâne universal prezentă, lipită de fiecare copac, de fiecare ființă…Poezia rămâne.. Felicitări!

Mi-ar plăcea să citesc la Radio Agonia un poem de al dv. Sau, poate, il cititi chiar dv? Ce părere aveți?
Astept raspuns aici:
https://www.poezie.ro/index.php/article/14193997/Dragi_prieteni

Un poem cu gust de pâine și lumină, în care inima devine loc de împărtășire. Las o steluță pentru simplitatea care atinge adânc.
Finalul, cu ,,,pulsul normal”, aduce un contrapunct ironic și tandru: după tot ce a încăput,,pe inimă”, viața rămâne firească, ancorată în cotidian.

O poezie care îmbină știrile grele cu un plan de viață vesel și întăritor. Ironia stă în contrastul dintre marile probleme ale lumii și micile ,,ritualuri’’ cu licoarea întăritoare = votcă. Rezultatul? Un text bun care te face să zâmbești și să recunoști că, uneori, ne consolăm cu umor atunci când realitatea e prea apăsătoare.
Felicitări pentru poezia parodic-confesivă, unde ironia, autoironia și observația socială se topesc într-un registru colocvial, cu un farmec simplu și tăios. Plăcut. Recomand. Revin.

Este o poezie care îndeamnă la recunoștință și la redescoperirea bucuriei de a fi trăit.
Diana, mi-ar plăcea să îți citesc la Radio Agonia poemul tau ,,Uneori”. Sau, poate, il citesti tu? Ce parere ai?
Astept raspuns aici:
https://www.poezie.ro/index.php/article/14193997/Dragi_prieteni

Mulțumesc, Ottilia, pentru gândul tău frumos! Sunt de acord, echilibrul vine din dăruire. Cred totuși că unii colegi nu comentează nu din lipsă de dorință, ci poate din rușine sau din teama de a nu fi înțeleși greșit. Și asta face parte din fragilitatea noastră umană. Important este să păstrăm deschisă această echipă literară, unde fiecare să se simtă în siguranță să lase un gând. Toate comentariile decente, respectuoase, bine intenționate și scrise cu demnitate sunt binevenite.

Un poem bum ce are un ton ludic și ironico-satiric, cu imagini amestecate între grav și cotidian, de la psalmi până la ciorapul găurit. Atmosfera e de revoltă jucăușă, cu umor amar și autoironie. Dacă nu vă supăr observ câteva rectificări: „a nu fii”, corect: „a nu fi” (forma „fii” e doar la imperativ sau conjunctiv, nu la infinitiv) și scrierea nefirească „careva-săzică”. Restul sunt mai mult inadvertențe de diacritice sau libertăți stilistice. Mult succes în continuare!

Poemul surprinde prin imagini neașteptate și tandrețe discretă, unde banalul zilnic se topește în metafore suprarealiste. Finalul, cu inima-cer și câmpul de spice, lasă o impresie de senin și revelație. Dacă nu vă supăr, textul dv. are câteva abateri de la normele ortografice: în special folosirea lui „î” în loc de „â” (gînd, cînd, cîmp), care ar trebui scrise „gând, când, câmp”. Termenii precum „Hove”, „sofaua”, „cucove”, „firoscoasă” sau „aterină” nu apar în dicționarele uzuale; cred că acesti termeni pot fi citiți ca invenții poetice sau libertăți de limbaj, mai degrabă decât greșeli propriu-zise. Insa, recunosc că tare m-ați pus pe gânduri cu Hove, oare e orașul Hove (lângă Brighton, în Marea Britanie) sau e un englezism de tipul „have” („have and you”), atunci „Hove” e o deformare, sau e doar un joc de cuvinte inventat, atunci nu e greșeală, ci alegere poetică. Aștept să îmi răspundeți, să vă pot înțelege

Îmi place propunerea și răspund cu bucurie afirmativ. Voi participa cu drag la acest proiect radio, pe care îl consider o frumoasă modalitate de a da glas poeziei. Mulțumesc pentru invitație și pentru încredere. Îmi dau acordul ca poeziile mele să fie folosite în cadrul proiectului menționat.

Ottilia, mulțumim pentru chemarea aceasta atât de luminoasă! Adevărata poezie nu stă doar în versuri, ci și în felul în care ne oglindim unii în ceilalți prin comentarii și gânduri împărtășite. De mulți ani mi-am făcut un obicei să las măcar cinci ecouri (comentarii) la textele care îmi plac; poate de aceea am adunat doar 4 pagini de poezii și… 17 pagini de comentarii. Se pare că m-am ținut de cuvânt și îmi place să dansez mai mult în hora cititorului apoi pe scena autorului. Doar așa simt că evoluez , iar scopul nostru, până la urmă, este să creștem și să ne luminăm spiritual.

Cu drag, domnule poet iubit și apreciat, chiar dacă nu vă dați seama de asta. Onorul e de partea mea. Promit că nu vă fur condeiul și să știți că veți găsi în mine întotdeauna un cititor fidel.

Textul reflectă o experiență profund existențială, în care suferința personală, sentimentul acut al singurătății și confruntarea cu limitele vieții se împletesc cu momente de solidaritate și credință. Personajul trăiește o pendulare între introspecția dureroasă și sprijinul concret al celor apropiați (Mioara, Letiția), ceea ce sugerează lupta dintre disperare și speranță. Textul este o confesiune marcată de nevoia de apartenență și de căutarea unui sens în suferință. Rugăciunea devine aici un act cathartic, prin care individul transformă durerea în dialog cu divinitatea și găsește, în umilință și smerenie, o posibilă cale de împăcare interioară.

Poemul pornește de la gesturi exterioare, raționale, birocratice („deciziile luate din pix”), dar trece treptat către zonele profunde ale trăirii („magma înțelesului”). Această coborâre poate fi citită ca o metaforă a trecerii de la nivelul conștient (regulat, ordonat, formal) la nivelul inconștientului, unde se află emoțiile și energiile fundamentale. „Magma” simbolizează aici nucleul psihic incandescent, greu de controlat, dar esențial pentru autenticitatea vieții. Imaginile sacrificiului, ale zborului și ale cântecului păsărilor marchează un parcurs inițiatic, în care spectacolul exterior se estompează, iar atenția se mută asupra vibrației intime a existenței. Coborârea în „magma înțelesului” simbolizează accesul la inconștient și la nucleul autentic al sinelui. „Coborârea vocii cu un semiton” exprimă o renunțare la orgoliu și o apropiere de vulnerabilitate, necesară pentru introspecție. Astfel, poemul devine o metaforă a procesului de integrare lăuntrică, prin care individul părăsește aparențele pentru a atinge un adevăr interior profund. Felicitări! Las steluță.

Un text cu rezonanțe reflexive și aproape metafizice, în care actul de a veni și de a privi capătă dimensiuni ontologice. Repetiția („voi, voi toți...”) dă un ritm incantatoriu, de chemare și de invocare, iar întrebările deschise construiesc o poezie a neliniștii existențiale. Privirea devine aici instrument al creației, lărgindu-se până la a cuprinde spații imposibile, unde trupul se rostogolește din sine în ,,niciunde’’. Finalul este încărcat de emoție: tinerii invocați par a fi reflexii ale sinelui, ipostaze fragile ale propriei identități, iubite și totodată inaccesibile. ,,Inveninare’’ este un poem care explorează condiția umană între dorință, absență și imposibilitatea de a atinge deplin ceea ce e doar chemat prin cuvânt. Plăcut. Revin.

Un poem delicat și tulburător, unde gesturile simple: mâna tatălui, coroanele copacilor, neglijența castanelor se transformă în imagini pline de tandrețe și melancolie. Mi-a plăcut mult felul în care tăcerea și absența sunt transfigurate în poezie. Felicitări pentru poem!

Un poem cu accente vizionare, care reinterpretează momentul creației prin imagini neașteptate. Un text cu multe licențe poetice - eliziuni, inversiuni, rime surprinzătoare - care îi dau o tonalitate arhaizantă.
Dacă nu supăr, mici rectificări:
,,dumunica” - „duminica” și „cu jbă” - „cujbă
Seară frumoasă. Am să revin.