Poezie
Geneză
1 min lectură·
Mediu
Dintâi n-a fost nimic... apoi Geneză...
Era un vifor ne-ncetat de șoapte
Și cerul și cu apele stau coapte
Și s-a ivit și omul, bând din teză.
Sub valul unde-i slava cea de noapte
Cu luna de pe marea amoreză,
Cu stelele precum o piuneză
Tihnit-a Domnu-n zorii zilei șapte.
Ne amintim, duminica, la slujbă
De-al Lui travaliu ce a fost fecund
Iar mai încoace într-o Cruce-ascund
Fierbintele divin ținut de cujbă.
Nu îndrăznesc umanul să îl stric
Reamintindu-i urmele de dric.
04453
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Geneză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14193912/genezaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dacă nu supăr, mici rectificări:
,,dumunica” - „duminica” și „cu jbă” - „cujbă
Seară frumoasă. Am să revin.