Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
@stefan-petrea
Poezie

Geneză

1 min lectură·
Mediu
Dintâi n-a fost nimic... apoi Geneză...
Era un vifor ne-ncetat de șoapte
Și cerul și cu apele stau coapte
Și s-a ivit și omul, bând din teză.
Sub valul unde-i slava cea de noapte
Cu luna de pe marea amoreză,
Cu stelele precum o piuneză
Tihnit-a Domnu-n zorii zilei șapte.
Ne amintim, duminica, la slujbă
De-al Lui travaliu ce a fost fecund
Iar mai încoace într-o Cruce-ascund
Fierbintele divin ținut de cujbă.
Nu îndrăznesc umanul să îl stric
Reamintindu-i urmele de dric.
04434
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Geneză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14193912/geneza

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller✓
Un poem cu accente vizionare, care reinterpretează momentul creației prin imagini neașteptate. Un text cu multe licențe poetice - eliziuni, inversiuni, rime surprinzătoare - care îi dau o tonalitate arhaizantă.
Dacă nu supăr, mici rectificări:
,,dumunica” - „duminica” și „cu jbă” - „cujbă
Seară frumoasă. Am să revin.

0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana✓
m-au făcut să râd copios. Măcar dacă ai fi zis: omul cu-a lui freză. Şi se încheie, ca mai toate de la tine cu dricul. De ce rescrii aproape săptămânal aceeaşi poezie?
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea✓
Erka,
o să încerc să modific...

Domnule Geană,
râsul copios
e sănătos...
0