Poezie
resemnatul
1 min lectură·
Mediu
când pierzi și ultimul tren
vorbești prin pereții unei închisori de sticlă
conturând forma inimii pe geamul aburit și opac
ești hamalul obligat să care bagajele altora
bucuria și ura lor tehnicile lor de camuflaj
desigur își vor aminti de tine nu și de numele tău
golul se va umple cu somn
dar cine nu știe că somnul e o dungă roșie
un diagnostic
în aura lui fiecare își țese pânza
ideea asta te-ajută să continui
devine un fel de cârjă invizibilă
până se macină oasele
un fel de premergător
nu aștepți alternative nu ești
declanșatorul de seisme
cumințenia ta alunecă de pe umerii lumii
fără niciun zgomot
041499
0

finalul mi se pare desprins de poem (parcă ar rezuma sau ar explica de unde a pornit ideea)
partea asta :
“dacă-n loc de cuvinte optezi pentru gângurit
ca să ascunzi subversiunea sau marea absență
încă te gândești la cetățenie
mai ales seara
când pregătești cina și pe masă
vezi o pată de forma americii
o americă de murdărie
la masa ta
nu mai poți miza pe prietenia cu propriul trecut”
aș construi pe final alt text
pentru partea aceasta:
“ când pierzi și ultimul tren
vântul îți intră pe sub căptușeala cărnii
vorbești prin peretele unei închisori de sticlă
…
conturând forma inimii pe geamul aburit și opac
ești hamalul obligat să care bagajele altora
bucuria și ura lor tehnicile lor de camuflaj
își vor aminti de tine nu și de numele tău
golul se va umple cu somn
dar cine nu știe că somnul e o dungă roșie
un diagnostic
în aura lui fiecare își țese pânza
ideea asta te-ajută să continui
e un fel de cârjă invizibilă pentru când se macină
oasele
un fel de premergător“
recomand