nadejda

hrănește un pluton de execuție instruit să ucidă de la fereastra dormitorului sub masca băieților de treabă nadejda știe că-ntr-o bună zi unul îi va gâdila ceafa cu o bucată de gheață nadejda își adună plânsul într-o găleată are pete ce nu ies altfel i-ar fi plăcut să se mărite cu actorul care-a râs până s-a sinucis i se terminase râsul cum li se termină flămânzilor mâncarea nadejda a vrut casă bărbat niște mucoși la masă care să-i ceară pizza alături de o colivie cu doi papagali să aibă cu cine-ntreține discuții politice nadejdei i-a crescut în cap altă muiere și altă muiere în piept cu ele nu se mai teme de nimic știe despre moartea care te face țăndări te-amestecă printre rămășițe de miliardari ce-și regurgitează coșmarul în avioane personale moartea aceea la care râvnesc oamenii cât timp dețin legal și meritoriu o inimă-n piept și alta de ghips pe care o tot sfărâmă și-o recompun pentru că altceva mai bun nu au de făcut nadejda e tributară măreției gablonzului și muncii în folosul comunității nadejda sunt eu