ziua când ți-am mărturisit că aștept un copil

s-a așezat în centrul pupilelor mele asemenea unui bețiv într-o intersecție dirijând circulația impasibil la înjurături și claxoane ziua aia m-a dirijat înspre următoarele zile în ciuda buletinului meteo ce avertiza că urmează catastrofe în ciuda amenințării tale că voi fi părăsită soarele stă pe cer fără să-l pună nimeni acolo și nimeni nu-i mulțumește că nu se abate de la traseul milenar abia când se-ntâmplă vreo eclipsă oamenii au revelația a ceea ce au pierdut dar și atunci contează mai mult ineditul ziua aia mi-a accelerat bătăile inimii nu e puțin lucru să treci pe lângă clădiri să te vezi în vitrine deformată cu gleznele cât gogoșarii fluturându-ți rochia șleampătă și părul necoafat cu o astfel de zi în portofoliu compasiunea se desface precum o ceapă tăiată julien mai și plângi te mai și rănești dragul meu să știi că pe el l-am construit întâi din gânduri pentru că gândurile unei mame sunt cele mai trainice cărămizi nici nu bănuiești de câte ori am coborât în mine după vreo amintire frumoasă fără de care nu puteam clădi întregul de câte ori nu m-am împiedicat prin întuneric îți mai spun că pătuțul are un metru douăzeci într-adevăr cam mare mi l-a dăruit Vera copiii ei sunt deja adolescenți în schimb am cumpărat un ursuleț nou-nouț cu ochi de mărgele dacă voi găsi cumpăr și o păpușă care să zică tata