Mic tratat despre imposibil

Să ne-ntâlnim din nou; a n-a oară, în filmul ăsta foarte slab titrat, unde eroul caută fecioară ca să-și ridice slava la pătrat. Să ne mai spunem încă rugăciunea, un preambul spre somnul răsfirat, dincolo de cearșaf, de goliciunea că suntem doar femeie și bărbat! Să ne uităm spre îngerul de pază, mimând un cer din porțelan opac și dedesubt, cu undițele-n oază, să-i pescuim cadavrul său de drac. Iar când amurgul ni-l vom face slujbă, să scuturăm din umeri, ipocriți, cum trunchiul, rumegușul de sub drujbă, îl scutură prin norii prăfuiți. Să dăm vreun acatist, vreun exit-poll, pe la finalul nostru de mandat, aghezmuind eternul carambol, că suntem doar femeie și bărbat! Să ne mânjim cu sânge-apoi în status, mai canibali decât ar fi să fie, primejduiți de-același grav hiatus, prin care deversăm apoplexie. Albi, precum zidul este sub tablouri, să mai cerșim o viață. De prisos, căci Domnul nu oferă -așa cadouri și nici nu-i place să privească-n jos. Să ne-ntâlnim din nou, vărsând urâtul în filmul ăsta cu prea mulți hingheri, când pe butuc își vor întinde gâtul ziua de azi, ca și ziua ieri .