altă zi și n-am șters praful de pe cea de ieri

să învăț cum se sărută o absență: întâi sfios pe urmă tot mai zgomotos și temerar cum un recrut își mângâie prima mitralieră adevărată să mă eliberez de john ( pe care-l port în minte) cuiul pus piedică inimii never: sugiucurile din prăvălia cu amintiri număratul oilor negre pe pajiștea insomniilor tvr-ul cultural cu același ”Un chien andalou” bărbații ce cred despre mine că sunt o bibliotecă/ de sex infirmitate previzibilă dar bănuiesc măcar câmpul minat al războaielor cu ușa închisă/ cu perdelele trase eu/ palpându-mi sânii/ coapsele limba – moluscă în jurul degetului arătător paradigma oricărei crime încape în plonjonul singurătății cade trupul ca un perete de beton din cârligul unei macarale sufletul îl caută o vreme printre dărâmături dragostea e glob de cristal: te vezi pe fragmente până scapă pe jos mă gândesc mereu că nu am cui să-i fac un copil cui să-i spun noaptebunăpui