ninge

întrezărim aici (lasînd la o parte veridicitatea fabulei pe care se construiește poemul). Dincolo de forța de a sugera DUREREA ATOTCUPRINZATOARE,
e de remarcat imaginea ``ștreangului`` coroborată cu fulgii care se ``leagănă unii pe lângă alții la fel de reci și de izolați în steaua lor``. O comparație de maximă sugestie cinematografică. Felicitări autorului!

Vă mulțumesc pentru aprecieri! Da, e un text personal!!!

Se simte o durere în carne și os. Am vibrat emoțional pe fiecare coardă fină a sufletului tău. Îți doresc din ce în ce mai mult senin și pace în suflet, puțin cîte puțin. Remarc ”mă voi lăsa macerată în nămeți” (și totuși oamenii nu sînt obiecte pentru măcelari, fie ei și din rai), ”cu alfabetul meu răzvrătit”(și totuși fragmentarea limbii nu e soluție pentru probleme existențiale, cum nici rotacismul limbii române sau tăcerea moților nu au împiedicat sărăcia sau alte probleme sociale, fiindcă limba e sacră), o fotografie ”fără nimeni în preajmă” (și totuși orice persoană se definește chiar și ca aspect fizic numai prin raportare la alți oameni, nu la nori), ”cerberii” raiului (și totuși raiul nu are cîini răi de pază, ci este un loc simplu, sărac și deschis pentru inimile bune), ”carnea cea de toate zilele” (și totuși prin tradiție demnă de respect și bine întocmită hrana cea de toate zilele e pîinea), Dumnezeu ”își linge degetele după fiecare troian” (și totuși Dumnezeu e bun și are drag de om și iertare, nu înghite nămeți și nici cai troieni), liniștea rochiilor măturînd lumina (și totuși lumina nu poate fi dereticată). Resimt expresia unei mari dureri sau a unei rupturi de sens și semnificație datorită unei tristeți sfîșietoare, dovadă și numeroasele puncte de exclamare din comentariul tău de răspuns pentru cei care au citit poezia ta. Fiindcă prezinți admirabil și răscolitor o lume întoarsă pe dos, tipic pentru omul în grea suferință, îți dăruiesc și eu un zîmbet bun și o stea în sistemul sitului agonia. Mulțumesc pentru poezie. Numai bine.

Când poți să transmiți o stare personală și să rămâi, totuși, în poezie înseamnă binecuvântare!
Vă mulțumesc vouă, adminilor acestui site, de unde am avut ce învăța, vă mulțumesc vouă, celor care ați interpretat așa de frumos textul meu!

Din perspectiva omului, ninsoarea e o ploaie înghețată agasantă, lipicioasă și stereotipă, ’’din perspectiva lui Dumnezeu’’, ninsoarea provine din lacrimile cerului pe care un demon le-a înghețat, din perspectiva iernii, ninsoarea e un element indispensabil ei și din perspectivă lirică, ninsoarea e compusă din ’’fulgii’’ cu structură estetică ai cuvintelor.
Nu mi-a plăcut expresia : ’’sufletul-os înfipt în creier’’.

Răzvan, mulțumesc pentru trecere. Cât privește expresia...nu știu ce să zic...Nu aș mai lua/pune nimic în poezia asta.