umbra ei de femeie

îmi doresc un bărbat al meu în amintirea celor care-au promis că se-ntorc dar n-au făcut-o să-i arăt strada unde locuiesc pe abajurul felinarelor stau agățate păsări asemenea unor haine de morți (din vremea lui shakespeare când lumea se-mbrăca așa cum trebuie și mergea la teatru în cuplu) seara să-i dezleg nodul de la cravată fiecare nasture să-l mângâi în căderea liberă a cămășii să-i recunosc absența după consistența frigului că nimic nu ține de cald unui om decât alt om unei spinări decât altă spinare unui obraz decât alt obraz strâns lipit de el tot ce-am trăit prinsă în bulboanele dezgustului gros-planul ratărilor succesive a fost pentru a salva în final acest scenariu loja capitonată din umezeala stranie de hidră a singurătăților degustate la ceremonii îmi doresc un bărbat al meu îl revendic deopotrivă lui dumnezeu și poporului său masculin pentru asta mătur cu sufletul apele umilința de lux a oricărei femei ce-așteaptă bărbatul în care să se piardă umbra mi se agață de copacul din fața casei se umple de flori