emilian valeriu pal

Este genul de poem care nu necesita neaparat comentarii literare pentru simplul fapt ca exprima niste adevaruri personale cu care poti sau nu fi de acord. Personal am remarcat a doua strofa, desi per ansamblu, mi-a placut mult intreaga orbire.

Stop cadru a unei stari, realizat cu mijloace extrem de simple, uneori poate prea simple. \"Aceeasi inima indragostita se zbate\" mi se pare o constructie mult prea facila pentru posibilitatile reale ale textului.
Ultima parte mi s-a parut cea mai puternica, insa putin incompleta, suspendata, nu cred ca acolo e finalul. Mai e ceva de spus, asta in opinia mea.
In rest bun text, tot in opinia mea, si spun lucrul asta, pentru ca ai reusit sa expui o stare pe care am perceput-o, poate si pentru ca m-am regasit pe undeva.
Putin cliseistic, dar realitatea e o suma de clisee. Per ansamblu, mi-a placut atmosfera asta de tiris prin dezamagirea zilei, reconfortata de vodca, uneori masura celor mai simple lucruri.

Probabil la inceput apa zdrangane in buzunare pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie bani, dar nu sint. Italicele isi au rostul lor, din punctul meu de vedere, o sublinierea unui tablou mai important pentru tine. Eu as fi terminat textul la umbrele pescarilor printre lacrimi, pentru ca partea cu sfintii e prea banala. Ca stare de prelingere e un text placut.
Emil

Titlu poate sugera fie visul pe care il soarbe din tine, fie pur si simplu, un pintec o statie de autobuz care va ocroteste.
Naturalete, coerenta, fara incarcaturi inutile, fara pompoane de majoreta.

La final imi place sa-mi imaginez asa: Li ma intreaba cum e?
isi fringe degetul, asteapta verdictul, ghilotinele cad, citesc. Cum sa fie? De citit.
Parerea mea.

Acum da, inteleg, si capata si mai multa coerenta prima strofa, cel putin pentru mine.

Poate la prima strofa ar mai trebui lucrat putin, nu stiu, sint citeva imagini care nu le-am inteles cel putin \"trenul prietenia ajunge la sase\".
In schimb, a doua strofa e foatre puternica, aproape poti simti acel frig din burta. Remarc si eu ceea ce a remarcat Gelu, simplitatea, fara naivitate, a imaginilor cu care e construit poemul. Nu stiu de ce rememorarea trecutului sau a unor momente pe care le-am crezut vesnice, scoate ce e mai bun din noi. Text bun, din punctul meu de vedere.

Puternic, fara a fi totusi violent. O alta fata, o alta stare, un fel de dark side of poetry, fara insa a lipsi poezia.
Emil

Ultima strofa mi se pare ca face putin nota discordanta cu restul textului, cel putin masina aia bengoasa nu-mi pica bine in contextul celorlalte imagini, strica armonia.
In rest, constructie buna, imagini reusite. Cel putin primele doua strofe.
Placuta toamna e prin Bacau...:))

Minipoem firesc, despre care nu pot spune prea multe.
Doar ca e conform cu realitatea. Unora sau altora.
Emil

Ai un typos la \"ma intnd\".
as evita dupa_perdea si as inlocui accelerat din final cu altceva, nu stiu, mie nu-mi suna bine.
In rest, text bun, coerent, limpede.

Acum am inteles de ce ti-a placut personala mea. :)
Poem bun.
Emil

Imi cer scuze, am sa ma port ca un copil ce descopera vata de zahar. Vizuale extrem de reusite, versuri de asemenea. Poate corelat si cu starea mea, e soare si am impresia ca ma plimb prin Sirul Canonicilor, cu bobite de rozariu framintate in palme.
E vorma de Sirul Canonicilor in imagine?

printeaza, nu printeaa. Scuze, tastatura e noua.

Senzatie apasatoare de closing time, de unde reiese ca poti sa spui lucruriilor pe nume si intr-un mod cit se poate de simplu, debarasat de orice complicatii. }n prima strofa aproape ca pot sa aud, sunetul acela prelung, infundat, pe care il face neonul dupa ce toata lumea pleaca si numai tu ai ramas la birou cu strania senzatie ca esti singurul in viata pe pamintul asta. Sufocanta atmosfera, redata excelent. Poate ar fi meritat alt titlu, mai brusc, dar stii ca eu gasesc tot timpul cite ceva de comentat. Text bun din punctul meu de vedere.
Emil

Mie chiar strofa a treia mi s-a parut cea mai buna, un poem in sine. Placut.
Emil

Prea multe nu sint de spus. Prefer sa tac in fata unui astfel de text. Oamenii murdari si combinatia de efect din final fac din poem o impreunare de miini.
Emil.

Putin previzibil, dar mi-a placut. Prin simplitate.

Nu stiu de ce, cind am citit textul m-am inchipuit orfan pe jumatate colindind prin trenuri. O bucata din tine, o bucata de tine, iar pe mine ma impresioneaza bucatile de noi. Titlul e cam lung dar textul are multa forta. Probabil de la respiratie.
Emil

Da. Un text bun, care ar fi mers scris si fara italice si cu bold si cu orice. S-ar fi citit la fel si ar fi avut acelasi efect.
Daca esti buna cu mine, poate imi explici ce inseamna titlul, ca eu nu le am cu limbile strainesti. :))
In alta ordine de idei te prinde mantaua de ploaie si stilul acesta confesiv al carui fan ma declar pe toate drumurile. Pentru ca ai reusit sa transimiti o stare care a rezonat cu mine, simplul cititor. Prima strofa mi se pare putin diluata, poate voluntar prin picaturile acelea, insa a doua strofa e marea ta evadare spre poezie. Poate ai simtit nevoia sa subliniezi ceea ce spui prin folosirea italicului, insa, din punctul meu de vedere, se putea si fara, pentru ca textul e la fel de puternic. Uneori, italicele nu sint decit niste zorzoane, dar in contextul de fata nu ma deranjeaza. Pentru ca textul are atmosfera si forta unui evadat pe jumatate, pe o fringhie din cearceafuri agatata de gratiile poeziei.
Cu apreciere,
Emil

Puternic si organic, numai ca m-am impotmolit la ocluzia cailor. Care face disonanta cu intreg textul, rupe marcajul continuu trasat. Sau nu sint eu in stare sa vad peste.
Emil