Poezie
pe drum
uite acolo
1 min lectură·
Mediu
nu cicatriza acum
plec
pe drum e frig
luna se apleacă
să îmi lege șireturile lungi
urmele mă îngălbenesc
de când mă știu
în ele ciugulește lumina
galbenul învață să fie culoare
odată cu mine
mă întreabă ce haine să poarte
stă cu toți genunchii în fața mea
vreau să îi vorbesc
dar
pe umărul meu au venit
păsări
și
își scot aripile
cu pliscul de aur
pe asfalt
plec
pe drum e frig
luna se apleacă
să îmi lege șireturile lungi
urmele mă îngălbenesc
de când mă știu
în ele ciugulește lumina
galbenul învață să fie culoare
odată cu mine
mă întreabă ce haine să poarte
stă cu toți genunchii în fața mea
vreau să îi vorbesc
dar
pe umărul meu au venit
păsări
și
își scot aripile
cu pliscul de aur
pe asfalt
064225
0
imi lasa impresia unui sfarsit care poate fi la fel de bine un inceput.
mi-a placut imaginea lunii aplecata pana la sireturile tale.
cu toate ca galbenul este culoare, cred ca te referi la o anumita intensitate a acesteia, sau la un alt sens al cuvantului \"culoare\".
final reusit. primul vers nu stiu daca \"prinde\" bine acolo unde este.