Jurnal
Cât de trist este să te scindezi între două strofe, iar laptele inundă într-o armonie neeuclidiană
p.d.v.ș.n.n.
1 min lectură·
Mediu
Peretele verde-l miroseam a tine. Aseară aveai o voce tristă când am vorbit la telefon. Știam că dai ușor din picioare, că gândeai la o toamnă cu un cosmos inversat, cu o ioană fără ioana.
Câțiva martiri, cu figuri efeminate, se odihneau despuiați pe malul mării, noaptea, iar corpurile lor se descărnau într-o lumină de neon. Eu mă îmbrăcam în straiul vechi, cu o coleretă elisabetană,
îmi puneam niște pantofi de cârpă colorată, mă auzeam
din depărtare, iar martirii mei
se înălțau la cerul negru asemenea unor satani verticali, în vreme ce creșteam impudic pe fiecare organ al tău. În tăcere.
Când construcția e gata, ca o poezie de spus pe străzile cetății, când ei sunt agățați de lună și stele, fiecare de luna sau de steaua lui, mă
întorc plecată de la peretele verde, îmi pregătesc cerealele cu lapte, laptele inundă apartamentul, cetatea, mirosul, trecutul, deschid televizorul și dacă aflu că ai supraviețuit doar tu cu mine-inimă, cu mine-alveolă, te respir.
084.944
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Petcu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Petcu. “Cât de trist este să te scindezi între două strofe, iar laptele inundă într-o armonie neeuclidiană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-petcu/jurnal/203995/cat-de-trist-este-sa-te-scindezi-intre-doua-strofe-iar-laptele-inunda-intr-o-armonie-neeuclidianaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPemi(.l), ce ma bucura de-ai simtit ceva din bucatica asta. textul se datoreaza, in principiu acestei ioane care tot creste intr-un interior si in urma unor discutii lungi pe care tot nu le mai concluzionam (cu prietenii). titlul lung - ia sa incerc sa-l spun dintr-o singura suflare, daca nu... il modific :)
te citesc alaturi de motanul meu
te citesc alaturi de motanul meu
0
ODistincție acordată
mie mi-a dat o senzatie de sufocare, nu stiu cum, de parca apartineti unei distante pe care o locuiti reciproc, in fiecare. aceeasi interiorizare a sentimentelor pe care am regasit-o in multe din textele tale, cred ca ai aceasta predispunere spre ermetizare sentimentala si fizica, \"creșteam impudic pe fiecare organ al tău. În tăcere.\"
cred ca asta e cea mai frumoasa imagine a textului, precum si sfarsitul, acel mine-alveola - te respir , acea absorbtie
cauzata de distantare, o absorbtie ce are ca rezultat nedespartirea de, niciodata de, si metamorfoza eu-lui in tu,
direct proportionala cu \"noi\".
foarte frumoasa si ofera foarte multe cai de interpretare, de a intelege ce se petrece in tine dar cred ca cel mai bine
tu stii.
si bineinteles, vocea trista din spatele telefonului.
un pestisor auriu :)
cred ca asta e cea mai frumoasa imagine a textului, precum si sfarsitul, acel mine-alveola - te respir , acea absorbtie
cauzata de distantare, o absorbtie ce are ca rezultat nedespartirea de, niciodata de, si metamorfoza eu-lui in tu,
direct proportionala cu \"noi\".
foarte frumoasa si ofera foarte multe cai de interpretare, de a intelege ce se petrece in tine dar cred ca cel mai bine
tu stii.
si bineinteles, vocea trista din spatele telefonului.
un pestisor auriu :)
0
IPadica la pestisor ma refeream. ionut, merci fain, daca a placut incilceala asta lactata nu ma face decit multumita. si dincolo de respiratia in doi, ca un singur trup, starea se reflecta in exterior, din cauza asta si inundatia si universul rasturnat. e un buclaj acolo.
girafa
girafa
0
RCma lasi mereu perplexata
iti miros, gust,palpez, visez, traiesc textele pana la durere ioana
te respir...
iti miros, gust,palpez, visez, traiesc textele pana la durere ioana
te respir...
0
IPsau... eu nu stiu daca un cuvint precum \"duminicala\" exista, dar l-am scris!
multumesc mult cri, eu cresc un ochi special pentru tine, saptaminal ii pun apa si el incepe sa respire (!)
multumesc editorului care mi-a recomandat textul, imi pare rau ca nu stiu cine este...
din cit a mai ramas, o duminica de toamna placuta
multumesc mult cri, eu cresc un ochi special pentru tine, saptaminal ii pun apa si el incepe sa respire (!)
multumesc editorului care mi-a recomandat textul, imi pare rau ca nu stiu cine este...
din cit a mai ramas, o duminica de toamna placuta
0
ACimi era dor sa-ti scriu un comm:)
imi place cum \'construiesti\' tu... martirii care apar de 2 ori, \'straiul vechi\' caruia ii raspunde \'poezia de spus pe strazile cetatii\' si care vine in paralel cu telefonul si cu televizorul... combinatia asta misto de vechi si nou... in general, imi place cand lucrezi pe imaginar medieval...
retin si eu \'creșteam impudic pe fiecare organ al tău\'... si \'fiecare de luna sau de steaua lui\'...
imi place cum \'construiesti\' tu... martirii care apar de 2 ori, \'straiul vechi\' caruia ii raspunde \'poezia de spus pe strazile cetatii\' si care vine in paralel cu telefonul si cu televizorul... combinatia asta misto de vechi si nou... in general, imi place cand lucrezi pe imaginar medieval...
retin si eu \'creșteam impudic pe fiecare organ al tău\'... si \'fiecare de luna sau de steaua lui\'...
0
IPeu nu stiu nimic despre mama asta a noastra (arta, poate, simtirea, poate) dar si mie mi-e dor sa te mai vad pe aici si-ti spun sincer ca nu doar eu te vreau pe agonia :)
despre martiri am asa o imagine de generala si de sacra si-n acelasi timp deformanta, ca nu stiu cum sa scap de ea si cum s-o mai clarific. cred ca o sa mai am un nod intr-un text cu ei.
truvera, albastra, pointilista
despre martiri am asa o imagine de generala si de sacra si-n acelasi timp deformanta, ca nu stiu cum sa scap de ea si cum s-o mai clarific. cred ca o sa mai am un nod intr-un text cu ei.
truvera, albastra, pointilista
0
Emil