emilian valeriu pal

Nu stiu daca ai voit aceasta dar pe mine \"mersul meu – un joc grotesc de-a ajunsul
cu lumânarea aprinsă la mort\" m-a cutremurat.
Si strofa a doua e foarte buna. Finalul mi se pare cam brusc, cam blurat.
In economia textului nu stiu daca i-ar sta mai bine \"vom satura\" sau \"ne vom satura\". Stau in dubii, pt ca desi nu imi suna bine, varianta ta are mai mare incarcatura.
Oricum, in atit de putine cuvinte un text ca suierul unui bici.

Ar fi tare un serial, mai ales ca mi-e dor sa mai scriu proza umoristica. Daca tu esti poetul, eu ce-as putea fi? Poiata? :)

E iarna. Mustele si tintarii si-au dat obstescul si tragicul sfirsit. Poetul plinge cu lacrimi de singe. Scrie acest lucru pe foaie. Ciinii se plimba printre pet-urile de bere aruncate pe strada din vremea cind micii se frigeau la soare. Poetul scrie si despre asta. Poetul s-a certat cu iubita lui Roxy. Ea l-a facut criminal. Cica pentru o foaie pe care scrie poetul ucide doi copaci. Poetul ofteaza si dispare in intuneric. Nu mai are motive sa traiasca. Un ultim sms catre noua lui iubita Cory. Telefonul se descarca. Ii trebuie un aumulator Lit-ion. Un nou motiv de a trai. Poetul e bucuros. Oricum nu stie sa faca bucla la streang.

Ecaterina, Gena, Cristina, Cornelia, va multumesc pentru semne si rezonanta. Cind m-am gindit la soldatul de teracota mi-am imaginat armata soldatilor de teracota a imparatului Qin.

Din punctul meu de vedere, o sensibilitate aparte, o naturalete duioasa ca un cintec de leagan. Placut mult imaginea mortii ca cititul la lumina lampii si imaginea mamei care stinge luminarea cu degetele.

Este un proiect mult mai amplu la care m-am apucat sa lucrez de ceva vreme. Din punct de vedere tehnic, incerc sa combin jurnalul, epistola, naratiunea si interviul. Evenimentele istorice, ca si locatiile, dar si o parte din intimplari sint inspirate din marturiile celor trei misionari.
Este primul proiect de acest fel la care am studiat indelung arhivele Episcopiei Romano-catolice de Iasi. Iar limbajul am incercat sa-l tin cit mai aproape de stilul preotilor misionari. E utila trecerea ta, pentru ca am stat in dubii: fie risc sa postez un fragment, aparent lipsit de sens, fie il postez pe tot si risc sa pierd cititorul prin lungimea textului. Grea decizie.
Oricum, pe parcursul textului tusele se ingroasa. Tehnic, combinatia fragmentelor ramine enschimbata, la fel ca si limbajul.
Pentru mine e destul de bizar, pentru ca, in proza, e prima mea incercare de a crea ceva dincolo de mine.

In topul meu personal, acest text s-a clasat pe locul trei(dupa criteriile mele de notare a primit 8,7, fiind a treia nota din concurs). Din punctul meu de vedere, un text cald, cu imagini sensibile. Ceea ce i-as fi reprosat ar fi fost schimbarea prea brusca a planurilor, care ii asigura putina incoerenta. Dar pe ansamblu, un text surprinzator.
Si ceea ce ma bucura e faptul ca s-a votat textul si nu autorul.

Am sa profit de faptul ca numele autorilor nu sint afisate.
In primul rind eu am fost onorat sa fiu in juriu. Mi-as fi dorit sa particip, macar sa cistig si eu ceva, avind in vedere ca sint atitea lansari in ultima vreme. Partial am fost de acord cu regula nivel 50. Pentru ca e o masura dubla de protectie. Scuteste pe membrii juriului de texte proaste si apoi restrictioneaza clonele. Personal, sint multi autori buni care au acum nivel 0 sau mai mic si ar fi vrut sa participe. Din pacate, nivelul lor e o sanctiune pe care eu nu sint in masura sa o judec.
De asemenea, vreo sa precizez faptul ca sint perfect constient ca notele noastre nu sint un certificat de garantie literara. Pur si simplu reprezinta aprecierea unor membri ai unei comunitati literaere online. Nu sint critic literar, cu atit mai putin nu sint cunoscut nicaieri. Probabil au existat criterii de selectie si eu inclin sa cred ca acelea au fost implicarea in dinamica unei comunitati literare si simtul estetic. Circoteli vor fi, dar si asta face parte din dinamica acestei comunitati. Nu s-a inventat inca sistemul perfect, dar eu stiu ca daca sint invitat undeva nu pot face scandal pentru ca mi-a adus bere fara alcool in loc de gin. :)

Despre notare.
Am avut doua principii. In primul rind nu am incercat sa asociez textul cu stilul unui anume autor. Oricum nu-mi foloseste la nimic si nu ma incalzeste cu nimic. In al doilea rind, am avut doua liste separate: notarea la prima citire si notarea finala dupa ce am recitit textele de vreo zece ori. Am incercat sa nu intru cu barda dar nici sa ma las extaziat inutil. De aceea, nota cea mai mica a fost 6 iar nota maxima 9,5. Singurul meu contact a fost Eugeina Reiter, exclusiv pe partea tehnica. In rest pe unii membri ai juriului nu-i mai am in lista de mess, pe altii nu i-am avut niciodata.

Am sa ma refer la textele care au avut, din punctul meu de vedere, punctaj peste 8.

Nota cea mai mare (9,5) a fost pentru textul 37-Ciinele andaluz. Repet, nici acum nu stiu numele autorilor si e ultima mea grija.
De departe, ciinele andaluz mi s-a parut cel mai inteligent text. As putea spune spectaculos, dar m-a dezamagit finalul. A reusit sa ma tina aproape, dar finalul e cam banal. Ma asteptam la altceva.

Text 4(Pe mine nu m-a iubit nici o femeie)- 8. Frumos, dar la fel, final sub asteptari.
Text 9(toate miinile)-8,5. Unul din preferatele mele, mai putin faraonul coclit de vreme. Ritm atmosfera si imagini sigure.
Text 13(am slabit maria)- 8. un text care promitea, dar care m-a dezumflat la imaginea cu turnurile gemene(am vazut-o prima data la Sociu sau Ianus, n-are inmportanta, dar deja m-a indepartat de text).
Text 17(fantasy for violin and orchestra) - 8,5. Voce interioara buna, mina sigura.
Text 20(povesteau cindva, culegatorii de mere)- 8. Bunicel, dar a dat-o in bara cu erezia si porumbelul.
Text 25(calea lactee e casa mea)- 8,7. Surprinzator de bun si cald, mai putin finalul cu timpla sfintului.
Text 29( o bula imensa de apa)- 8,8. Unul din preferatele mele, Nu ma asteptam la atita simplitate si rezonanta.
Text 18(singur in mine), text 30(despre poem, text 40(ziua in care m-am gindit la tine)sint un exemplu pentru mine de \"asa nu\". S-a mers pe supralicitare poetica, pe suprasaturatie de imagini. Mi-au solicitat atentia la maxim dar nu au reusit sa transmita. Pe mine m-au pierdut(chiar daca sint si eu grafoman), dar trebuie sa stii unde sa te opresti.
Este aprecierea mea, fara nici un fel de pretentie de instanta critica.

Pe mine m-ai convins. Cel putin cu textul asta. Ce ti-as reprosa tie e excesul de logica de care nu te poti debarasa. dar cred ca, cel putin pt mine, e un text lucid care transmite ceva.

Chiar daca am lasat semne rar, intotdeauna am apreciat rondelele lui Daniel Bratu. Cine nu e obisnuit cu ele poate cadea in capcane de gen sa trateze superficial si sa dea sentine cum ar \"idei copilaresti\", \"versificatie facila\". Stiu ca pe la inceputuri, primele texte pe care le-am scris erau cu rima. Stiu cum stateam cu creionul si notam silabele si ritmul. Acum nu cred ca as mai putea scrie nici macar o strofa cu rima fara sa ma poticnesc in ritm sau in rima bine aleasa. Subsscriu la ce spune Dana: strofa a doua e super.

Cam da, textul e undeva la limita, intre proza si poezie. Da, ritmul, ca sa zic asa, a fost dat de cei de la The Animals. Si penultima strofa e de fapt tot miezul textului, restul e doar o pregatire. Multumesc de semn.

Cind ne-am cunoscut prima data se intimpla la Vulturul Negru. O asteptai pe Maia sa iasa de la dans. Am mers la o cafea in Lords, pe un perete imens se difuza meciul Romania-Luxemburg, care se disputa la Piatra Neamt. Se intimpla demult tare dar imi aduc aminte si-acum ca m-a pocnit dorul de casa. Apoi sirul Canoninicilor, ziua in care te-am ajutat sa muti cartile si mama ta plingind in masina, masca lui Vader din Sellgros, \"expeditia\" scaunelor cu rotile la biliard in lotus. Sint oameni care exista doar pentru a fi prieteni, pentru a impartasi unul altuia o viata. Multumesc.

Gena, Ottilia, sint citeva ginduri care pentru altii nu stiu cita importanta au. Ar fi trebuit si implineasca 30 astazi. Ne-am nascut la aceeasi maternitate in Iasi, el cu zi inaintea mea. L-am condus intr-o noapte in gara. In ultima gara. Sint ultimul care l-a vazut in viata. Poate si mecanicul de locomotiva. Se spune ca oamenii traiesc atita timp cit nu sint uitati. Uneori nu e de-ajuns.

Dincolo de cuvinte ramine omul si sufletul. Toti disparem o vreme poate ca sa vedem pentru cine conteaza. Mi-ar fi placut mult sa vin la Bucuresti sa avem pe masa bere neagra muratti si lumina. Sigur voi da lumea mai departe asa cum am impartit cu tine si cu altii tot. Multumesc mult pentru semnul de suflet. Dincolo de cuvinte sintem oameni si dincolo de oameni e viata.

Ps. Unoeri prinde mult mai bine un text de suflet(patetic pentru altii) decit premiul de debut la nu stiu ce editura. Na ca m-ai emotionat.

Mihai, imi cer scuze. Am exagerat in reactie, dar mi s-a parut ca acel (etc/etc) e ironic si plictisit.

Elis, posibil sa ai dreptate, greu e sa scapi de obsesii. Multam de popas.

Daca nu esti ironic, multumesc. Cu amintiri si cu tot restul eu scriu inca de a aparea tu in spatiul virtual. Am vreo citeva pagini sterse de pe la inceputuri, asta nu inseamna ca cineva copie pe cineva. Sint destul de inteligent cit sa imi dau seama de ironia ta. Si apropo, stilul tau care a ajuns sa fie promovat pe alte site-uri ma lasa rece. Ca un certificat de deces. Adica dincolo de prozaism nu spui nimic. Si mai e inca un lucru: de ce toti astia care au plecat(am plecat si eu) cer acum ceva de la acest site?

Victor, multam de cuvinte. Si La Multi Ani!

Xiang, eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu esti o clona. Pt tine doar atit: \"sa presupunem ca te numesti mateescu\". Te-ai prins?

Corina, nici in Romania scaunele din metroul nu sint dispuse spate in spate. Am vrut sa sugerez pozitia corpului. Chiar titlul(dincolo de termenul specific, folosit in licitatiile de pe e-bay) era un avertisment de supralicitare a imaginilor din text. Stiu ca supralicitez, ca trec omul prin toate starile posibile si imposibile, iar pina la urma s-ar putea sa nu ramina cu nimic. Nu pot face pe toata lumea sa rezoneze, dar expansivitatea e caracteritica mea, cel putin ca autor.
Si da, e un alt text, eu aici ma gindeam la omul-foarfeca.

Melania, multumesc mult, nu stiu daca pot fi citite la gura sobei ci mai degraba intr-un metrou. Multumesc de semn.

Vasile Dinca, multumesc si tie.

Ted, onorat de apreciere, dar mai onorat sint de faptul ca intelegi mecanismul afirmatiilor categorice. Sint subiective, asa cum spuneai, nu au pretentie de adevar decit pentru mine.

Silvia, in context, versul acela are logica, daca il legi de partea urmatoare si de intreg. Stiu ca e incarcat, tocmai pe asta am mizat. Multumesc de semn.

in primul rind ma bucura ca nu te speriat lungimea textului. E un fel de, hai sa-i zic text maraton, care incheie un ciclu si pe care eu il consider unul din cele mai reusite texte ale mele(ca nivel de traire).
Despre carte, glumea cu fratele meu si-i spuneam ca o sa scot carte cind va avea prorpia lui galerie de picturi in Londra.
Stiu ca decretele, sentintele, definitiile nu dau bine in texte, dar mi le asum pentru ca pina la urma un om care vorbeste singur tot singur pune concluziile. Ma bucura semnul tau si faptul ca ai ramas aproape. Multumesc.

Ai dreptate, Alina. Acolo, copii aveau sens cel putin in capul meu. Obiectie perfect pertinenta. Multumesc din nou.

Multam de corectie. Si da, am taiat cum ai spus. E mult mai bine asa. Multumesc mult de sugestii.