emilian valeriu pal

In primul rind multam de semnul neconditionat de reciprocitate.
Nu stiu cit mi-a reusit, dar am vrut sa nu cad in extreme. Cit despre test, Robinson il descria ca o oala mare de pamint.

A nu se intelege ca site-ul e de vina. Doar ca unii autori profita de el si incalca orice regula a bunului simt. Si am cel putin patru exemple.

Nici eu nu desconsider pe cei care intr-adevar merita sa publice. Dar pentru ca veni vorba de optiune:
In ultimile zile am primit mailuri de la persoane care isi lanseaza cartea opera sau ce-o mai fi ea. In 90% din cazuri toate is directionate in spam. As putea da exemple chiar si de autori de aici care folosc niste baze de date de-an boulea.
Adica te-am inteles ca lansezi, ai primit feedul necesar pe site, ce ma-ta mai vrei?
Scuze pt duritatea reactiei, dar am primit si primesc mailuri de la autori de pe acest site. Le trimit mailuri in care le spun frumos ca nu ma intereseaza si ca-i rog sa ma scoata din baza de date. As da nume, pentru ca se intimpla frecvent. Nu mi-am dat acordul sa fie folosita adresa mea de mail nu multumesc frumos.
Am optiunea spam, dar trebuie ca acesti oameni sa inteleaga ca de aia e optiune.
Asta asa ca textul pomenea de curve.

In primul rind tin sa remarc o schimbare in discursul liric. Cel putin in ultimile texte am vazut un fel de a spune mai brutal(in sensul bun).
In al doilea rind empatizez cu acest text pentru ca motto-ul meu e O carte in plus o piine in minus.
Nu stiu daca trebuie sa explic dar, din punctul meu de vedere ma intreb: Poate lansarea unui volum sa te confirme ca scriitor? In toata viata mea am participat la doua concursuri literare. Am participat mai mult din obligatie. Am zis hai s-o fac si pe asta pentru ca apoi sa nu mi se reproseze ca am dat cu piciorul la atitea sanse.
Ma uitam zilele astea pe site la atitea lansari care au loc. Oare chiar te confirma ca autor lansarea unui volum?
La o adica, daca am un loc de munca, pot economisi 14 milioane de lei vechi pentru o editura care imi asigura doar promovare(nu si distributie) imi scot un volum in 200 de exemplare, 50 le impart la prieteni si rude, apoi restul le tin in biblioteca si ma pup in oglinda mama ce tare sint ca am scos o carte. Pina la urma care e finalitatea?
Cu scuze pentru devieri, dar exact reactia asta mi-a provocat textul.

Primul subtitlu face referire la un refugiu de pe o autostrada din Franta. Eu asa l-am retinut asa l-am scris. Cit despre Londre: in limba romana o londra plus o londra fac doua londre. Nu \"trebuie\" scris cum considerati dumneavoastra ca trebuie scris.
Asta in care nu m-am timpit de tot sa nu mai stiu limba romana.
In al doilea rind: o greseala pe care o faceti frecvent:
Nu e prima oara cind stilciti numele unor useri de pe acest site.
Ca e Ovidiu Iancu (de Marian Iancu am auzit), ca e Emanuel Pal(Si de Emanuel Kant am auzit), ca e nu stiu ce. Eu va inteleg. Greseli de tastare exista peste tot. Una e insa un typo si alta e lipsa de atentie.
Asta denota lipsa de respect fata de autor.
Nu vreau sa intru in polemici inutile. Doar atit: inainte de a vina greseli de tastare, asigurati-va macar ca numele celui pe care l-ati citit(in imensul dumneavostra efort si imensa bunavointa de a va apleca pe textele muritorilor de rind), numele ala sa fie scris corect.

Perspnal, as fi inceput textul de la \"sub zapada o casa\" pentru ca, cel putin pt mine, parte de inceput nu se potriveste ca registru cu ceea ce urmeaza.
In rest mi-a placut, poate si pentru ca, in lucrarea mea de licenta am scris si eu despre penitenciarele de maxima siguranta. :)

Dincolo de toate, ramine un simplu om care azi dimineata s-a dus.
Probabil, dupa emotiile momentului, se vor descoperi fii din flori invitati la happy hour si fiice din flori invitate la Acces direct care vor jura cu mina pe inima, care vor fi supusi testului cu poligraful sa dovedeasca faptul ca avea in cont milioane. Oprea lui o judeca altii. Doar regret ca pleca prea multi.

O veste buna si un roman pe care as dori sa citesc. Cel putin pentru mine cred ca va fi unul foarte bun, avind in vedere ca e unul din autorii pe care ii apreciez foarte mult. Mi-as fi dorit sa mai postezi, din cind, in cind pe aici. Poate, cine stie, intr-o zi, o vei face.
Pina atunci, chapeau.

Nu e semn de complezenta si n-as vrea sa fie interpretat altfel decit e.
Din punctul meu de vedere am gasit un text foarte bun, poate unul dintre cele mai bune pe care le-am citit in ultima vreme. Personal, apreciez foarte mult ca simbolurile religioase(uneori mult prea prezente in textele tale) sint tinute sub control, trecute pe planul secund. Ce primeaza aici e vocea asta calda, fara artificii, care pe mine m-a emotionat. De fapt, tot textul asta e construit pe emotie, si-mi pare mare lucru sa poti transmite si altora.

Multumesc tuturor pentru trecere, semne si apreciere. Radu Ciornei(aka Nexus in vremurile de inceput al acestui site) e unul din autorii pe care ii apreciez foarte mult si nu am ascuns niciodata lucrul acesta. De altfel, de multe ori revin la textele de inceput ale poezie.ro, unde am gasit un anotimp in care se scria pur si simplu frumos. Colaborarea cu Radu a venit, culmea, reciproc. Mi-a spus doar atit: ai mina libera. Fa ce vrei, dar tine-l in viata pe Peter Pan.
Nu stiu cit am reusit, dar trecerile voastre ma onoreaza si ma obliga.

Radule, poate intr-o zi ai sa te saturi de experimentele pe soareci, vei lua un bilet de Dolhasca, ne vom intilni intr-o casuta la tara si vom trage cu prastia-n poezii.)) Pina tunci...jucam totul pe rosu.

Biletul nu pare ci e autentic. Il port cu mine de vreo sase ani.
Din punctul meu de vedere, am incercat cit mai putina compozitie, pentru ca am vrut ca persoanala asta sa fie un fel de teaser.
Iar london eye e definitia mea pentru un ochi interior.

Din punctul meu de vedere, un text care mi-a placut chiar daca are mici obsesii teribiliste, gen sfisiatul fragmentelor de coapse si sini, organe sexuale ale memoriei si altele. Am citit si celalalt text postat. Se vede verva, uneroi prea multa, dar se compenseaza prin alte elemente.
Eu mai astept sa ma conving ca nu esti clona sau pesudonim literar.

Exista, din punctul meu de vedere, doua probleme in regulament, care tin mai mult de bunul simt(cel putin asa inclin sa cred).
In primul rind, regulamentul nu specifica foarte clar notiunea de debutant. Pentru ca poti fi debutant in poezie, dar sa ai volum de proza. Oricum ar fi, dupa cum ma duce pe mine capul, a fi debutant inseamna sa nu fi fost publicat niciodata in volum individual, idiferent de care ar fi ala.
In al doilea rind, ambigua este si conditia de virsta, pentru ca eu pot sa spun ca volumul a fost scris pe vremea cind aveam 19 ani.
Nu iau apararea nimanui, nu arunc cu noroi in nimeni, nu contest valoarea unui scriitor. Daca regulamentul unui concurs, care se vrea international, este ambiguu, atunci marele premiu este si el ambiguu.
In schimb, ce ma revolta pe mine este diversiunea prin care se incearca aruncarea mitei moarte in curtea altui popa. Faptul ca premiul a fost atribuit asa cum a fost atribuit(repet, cu incalcarea regulamentului.) sa fie pus pe seama lipsei de cooperarea a acestui site, mi se pare ilar. Adica eu ce-ar trebui sa fac acum? Sa-mi plec fruntea in fata maretiei autorilor premiati, care nu au respectat regulamentul? Atunci de ce dracu mai e nevoie de regulament?
Iar faza cu lipsa de evidentiere sau partenriate mi se pare absolut penibila. Adica am tot dreptul sa ma pling ca nu am avut sustinere, dar cind se demasca o frauda, o neregula, o dau cotita si imi rezerv toate drepturile de a ignora marea masa a prostilor numiti utilizatori ai site-ului poezie.ro.

Nu m-am justificat ci am tinut sa clarific niste lucruri pe care vad ca unii le-au interpretat cum au vrut.
In al doilea rind nu tolerez degradarea, umilirea sin incrincenarea in lipsa unor argumente reale. Faptul ca acest text a fost comentat, in majoritate de \"muieri\" sau \"gacici\" nu da dreptul nimanui la comentarii degradante.

Marie, Ioana, Veronica, Otilia, Anni, Anca, Tincuta:
Sincer sa fiu, nu am vrut nimic epatant, nimic complicat. E doar o pagina de jurnal asa cum m-am priceput eu(dupa cum a specificat in text). A pleca presupune o emigrare dar si o refugiere. Va multumesc pentru ca ati citit textul in nota corecta.
Nu am dorit sa fiu nici patetic, nici patriotard, dar in ultima vreme am citit tot felul de texte de rahat care se vor manifeste, imnuri, smd.

Domnule Sibiceanu, sincer sa fiu va sint recunoscator pentru faptul ca, intr-un mod obiectiv, ati punctat excelent citeva aspecte care nu apara textul, ci care releva ceea ce trebuie sa fie acest text si nimic mai mult.

Florian Silisteanu, initial am vrut sa te fac de ris pentru ca, de fiecare data cind intervii pe un text de-al meu(dar de fiecare data) nu te poti abtine sa nu folosesti \"muieri\". Pe linga limbajul folosit, demn de un adevarat el futadero, consider inacceptabile doua chestiuni:
1. In primul rind referirea la faptul ca duhnesc a vodca o consider atac la persoana(nu pentru ca nu are legatura cu textul ci cu persoana mea) ci pentru ca eu beau numai bere neagra.
2. In al doilea rind, dincolo de motivatia reala a comentariului(te-as ruga sa nu mai intervii pentru ca te faci si mai tare de rahat), cel putin la mine firma de salubritate a Primariei vine sa dea cu matura, gest pentru care platesc impozite. Nu stau cu mina intinsa poate poate m-o invita Primaria la vreun chiolhan doar pentru simplu fapt ca ma numesc Silisteanu. Si nici nu agat blonde pe tren carora sa le vind cartile.
In consecinta, te-as ruga sa fii civilizat, pentru ca a cadorisi membri ai acestui site cu titlu de muieri ma face sa te incadrez in categoria \"tauri comunali\". Fara suparare, am observat ca daca nu raspund pe limba ta nu are nici un efect.

Leonard Ancuta,
Ultima data cind ai intervenit pe un text de-al meu vedeai strofe. Acum vezi victime, desi, daca stau bine si ma gindesc, la capitolul asta tu excelezi.
Probabil va trebui sa invat si limbajul surdo-mutilor ca sa-ti explic, asa cum ti-au explicat si altii, ca tu, de fapt, esti doar un capsunar in literatura. Esti incapabil sa intelegi ca pentru unii nu conteaza publicarea unui volum si nu confunda feedback-ul cu succesul.
Problema e ca, in viata reala, un capusnar se imbata si se crede stapinul inelelor, apoi se trezeste dimineata si se duce la munca. In literatura, un capsunar crede care tot ceea ce spune conteaza, desi toata lumea ii spune contrariul.

Strict referitor la text, fara aprecieri sau presupuneri unde traieste unul sau altul, si fara a fi critic:

Fragmentele narative contrasteaza drastic cu secventele de dialog tocmai prin limbaj. Diferenta e de la cer la pamint atit ca nivel de limbaj(ex: \"curtea, dosipise un omat de ianuarie\". E mult prea liric fata de ceea ce urmeaza si provoaca discontinuitate. Aceeasi discontinuitate se mentine cind se continua cu \"nu mai vazusera cei mai batrini\". Ca sa fi pastrat arhaismul se putea folosi \"ai mai batrini\".), cit si la nivel de transcriere(ori se scria tot textul folosind aceeasi ortografie, ori se putea gasi altceva).
Ceea ce sporeste si mai mult senzatia de necredibilitate e faptul ca dialogul excesiv de arhaic e urmat de specificatii narative care nu pastreaza acelasi ton. Aici exemplu: imaginea cu mita neagra. Dupa ce Gica cu limbajul sau intervine in text cu puricii, intervine naratorul care foloseste acel \"profitind\" ce da un aer ridicol. Si in loc de a zbughi exact in aceeasi fraza, se putea folosi, tot ca arhaism. \"o uschi\" sub pat.
Exemple sint destul de multe in textul asta care cel mult, din punctul meu de vedere, poate fi doar un fragment.
Pentru ca, din pacate, intriga lipseste cu desavirsire.

Alina, nu e neaparat o serie, ci o schimbare de macaz si un fel de protest la adresa unor poezei care se inmultesc pe zi ce trece. E felul meu de a spune ca am terminat-o pentru moment cu literatura.

Ioan Jorz, ma amuzi.

Leo, dragutule, cind iti revii poate n-ai sa mai vezi strofe in textul asta.

Din punctul meu de vedere, e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima vreme. Daca as fi critic as spune ca tragismul e bine temperat astfel incit sa nu dea intr-un patetism de duzina, ca dincolo de kilometrajul textului, exista un filon care m-a prins si la final am dat de aur.
Subiectiv vorbind, detasarea, disocierea, confesiunea fara pretentii ma fac sa-mi fie ciuda ca nu am scris eu un astfel de text.

Brbatul incruntat e un portret al lui Jim Morrison. de fapt e un tablou pictat de frate-miu, la fel ca si urmatoarea imagine. Ultima imagine sind doi copii pe turla unei biserici. Ma bucu ca ai perceput nuantele, am vrut sa sugerez o pustietate gradata. Multumesc.

poza asta si textele tale